Mai sunt trei saptamâni pâna la alegeri, insa românii au inceput deja sa voteze. E vorba despre cei care, aflându-se in strainatate, au ales votul prin corespondenta. Ma intreb cum au decis ce partid ar trebui sa-i reprezinte in parlament si sa formeze, apoi, noul guvern in situatia in care candidatii nu ne-au spus mare lucru despre ce vor sa faca in urmatorii patru ani cu tara asta si mai ales cum o vor face, prin ce mijloace.
Cu câteva exceptii, politicienii ne-au vorbit, pâna acum, mai mult despre principii decât despre programe. Demnitate, identitate, descentralizare, economie sanatoasa, sa ne realizam in România prin munca, prin noi insine etc.
Parca am mai auzit aceste idei. Pe masura ce ne apropiem de data alegerilor, apar si procentele: cu 5,2 la suta vor creste pensiile de la 1 ianuarie 2017, cu 29 la suta vor creste salariile medii pâna in 2021 si cu 60-70 la suta, salariile mici. Acestea nu sunt promisiunile PSD, ci ale Guvernului Ciolos. Dupa ce i-au acuzat pe social-democrati de nerealism, tehnocratii au mutat si le-au luat nebunul, anuntând ca Legea Salarizarii va fi gata, ce sa vezi, la inceputul lunii decembrie, in prag de alegeri. Promisiunile nu se opresc aici.
Am aflat ca avem nevoie de infrastructura ca sa ne dezvoltam (ca si cum noi n-am fi stiut asta), deci toate partidele se inghesuie sa construiasca autostrazi. Trebuie sa avem o clasa de mijloc puternica ca sa dispara saracia, de aceea toate partidele promit diminuarea birocratiei si a impozitelor. Trebuie sa ramâna PIB-ul in tara, deci vor fi incurajate afacerile autohtone.
Intrebarea e ce facem noi. Din cauza ca toti sunt generosi va fi greu sa ne decidem. In cautare de solutii, mi-am amintit ce mi-a spus, inainte de locale, un batrân hâtru: “Pe toti ii votez, maica, ca toti sunt buni!” Cum adica? “Adica iac-asa, pun stampila pe toti!”
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
