Dosarele de eroare judiciară au din ce în ce mai puţine şanse să primească o soluţie favorabilă celor condamnaţi pe nedrept. Dacă în instanţe, după cum s-a văzut în multe cazuri, procesele se poticnesc în tot soiul de excepţii, unele de-a dreptul aberante, Finanţele (care ar trebui să suporte daunele) pun fel de fel de piedici, iar magistraţii reinterpretează legislaţia uneori, zilele acestea, ÎCCJ a dat o decizie menită să-i descurajeze şi mai mult pe cei care îndrăznesc să ceară despăgubiri statului.
Anul trecut, unul din dosarele de eroare judiciară dovedită din Bacău – cazul Tătaru – a primit, la prima instanţă, o decizie nefavorabilă pentru bărbatul încarcerat pe nedrept. Este vorba despre dosarul de reparare prejudicii şi despăgubiri, deschis de Vasile Tătaru, cel care a fost condamnat pentru uciderea profesorului de matematică Gheorghe Cernat (din Grigoreni) şi achitat, în final, după un proces de şapte ani. Dacă, în cele din urmă, bărbatul a reuşit să-şi dovedească nevinovăţia, instanţa de fond a decis că nu are dreptul la nicio despăgubire pentru nedreptatea suferită, cei aproape trei ani de închisoare.
Tribunalul Bacău i-a respins cererea, considerând că s-a prescris dreptul acestuia de a cere despăgubiri. Vasile Tătaru a deschis, în 2014, acţiune în instanţă împotriva statului român şi a cerut despăgubiri materiale de 63.718 lei şi 1.000.000 lei daune morale. Însă, procesul a început cu o întârziere de 13 luni, timp în care dosarul s-a plimbat aiurea, de la Secţia Civilă a Tribunalului la cea Penală, apoi la Curtea de Apel şi, în final, înapoi la Secţia Civilă, până s-a stabilit competenţa de soluţionare. După alte câteva luni, s-a invocat prescripţia.
Cum calculează magistratul termenul de prescripţie
Bărbatul speră să aibă o şansă în apel. Mai ales că lucrurile păreau să fie cât se poate de clare. În cererea de apel, avocatul Bogdan Hanganu a criticat dur decizia primei instanţe pe care a catalogat-o drept nelegală şi plină de contradicţii.
„În ceea ce priveşte nelegala soluţionare a excepţiei prescripţiei, evidenţiem instanţei de control judiciar că excepţia prescripţiei nu a fost invocată de către statul român – prin Ministerul Finanţelor, în cadrul întâmpinării depuse, şi nici ridicată în discuţia părţilor la primul termen de judecată cu procedura legal efectuată. În acest context, prima instanţă nu avea aptitudinea legală de a invoca şi soluţiona această excepţie, întrucât nu a fost promovată de către persoana în folosul căreia curge prescripţia în termenul recomandat”, explică avocatul.
În opinia acestuia, prima instanţă a apreciat în mod nelegal că punctul de plecare a termenului special de prescripţie trebuie asociat cu data de 30.03.2010 – atunci când Curtea de Apel Bacău a înlocuit arestul preventiv cu obligaţia de a nu părăsi localitatea. De neînţeles, în condiţiile în care bărbatul nu putea promova o astfel de acţiune decât în momentul când avea o hotărâre penală definitivă de achitare. În acest caz, după 24.01.2014 – data pronunţării deciziei penale de către ÎCCJ prin care s-a luat act de retragerea recursului promovat de Parchet.
„Primul argument în favoarea acestei teze este chiar textul legal: art. 504 VCPP – «Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.» (…) La data de 30.03.2010 (considerată de instanţă drept punct de plecare a termenului de prescripţie), procesul penal îndreptat împotriva apelantului reclamant se afla în prima fază procesuală (fond) – existând posibilitatea legală ca acesta să mai parcurgă încă două faze procesuale ale căror soluţii nu puteau fi întrevăzute la acel moment. La 30.03.2010 (cu aproape 3 ani înainte de data achitării), o astfel de acţiune ar fi fost sancţionată de către instanţă pe motiv că este prematură”, arată avocatul.
Avocatul critică şi contradicţiile din sentinţa primei instanţe în care se ia în calcul, o dată, că decizia Curţii de Apel Bacău, din 30.03.2010, „a stabilit caracterul nelegal al măsurii arestării preventive a inculpatului”, după care să se ajungă la concluzia că „simpla înlocuire a unei măsuri preventive cu alta mai blândă nu echivalează cu constatarea nelegalităţii măsurii iniţiale”! De altfel, instanţa vrea ca bărbatul achitat să demonstreze clar nelegalitatea măsurilor preventive, considerând că nu este suficientă achitarea sa definitivă.
Criticile Parchetului
Până şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a făcut apel prin care cere anularea sentinţei civile, invocând nelegalitatea acesteia în ceea ce priveşte admiterea excepţiei prescripţiei: „În mod greşit, instanţa de judecată a apreciat că dreptul la acţiune s-a stins prin împlinirea termenului de prescripţie. Termenul de 6 luni a început să curgă de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de achitare, respectiv de la data de 24.01.2014, astfel încât la momentul formulării cererii, dreptul la acţiune nu era prescris.” Parchetul consideră că acţiunea bărbatului trebuia respinsă motivat de faptul că nu s-a constatat nelegalitatea detenţiei preventive.
Achitarea nu e suficientă
În mai 2017, Curtea de Apel Bacău a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea unui recurs în interesul legii, formulat de Curtea de Apel Timişoara. În şedinţa din 18 septembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate trebuie să fie constatat explicit prin actele jurisdicţionale prevăzute în cuprinsul acestuia. Hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăşi, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate.”
Aşadar, e lesne de înţeles că, indiferent de suferinţa suportată de un om nevinovat, indiferent de numărul anilor petrecuţi în puşcărie pe nedrept, sintagma „caracter nelegal” va conta mai mult decât achitarea. Mai precis, un judecător va trebui să facă această „apreciere” vizavi de sentinţa unui coleg. Şi asta în condiţiile în care tot mai multe voci cer atragerea răspunderii magistraţilor. În acest moment, se aşteaptă publicarea deciziei ICCJ în Monitorul Oficial, după care Curtea de Apel Bacău se va pronunţa.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
