Ma aflam, odata, la un eveniment, unde erau premiati cei mai de soi oameni de afaceri dn judet. Printre laureati se numarau si multi care-si duc veacul trudind in agricultura. Intâmplarea a fost sa ma aflu in vecinatatea unor industriasi sau comercianti, nu mai stiu exact, a caror remarca m-a atins la coarda sensibila:
„Uite, draga, astia merita sa fie premiati, nu noi. Ei muncesc cu adevarat. Ei n-au duminica, n-au sarbatori, n-au concediu. Stau in ploaie, in frig, sub arsita soarelui, nu ca noi, la adapost”. Pai, da, ei nu se pot bucura, ca toti oamenii de afaceri, de micile placeri ale vietii, lor le sunt refuzate toate aceste dragalasenii, stiind ca vacile n-au fost mulse, ca recoltele n-au fost strânse.
Spre deosebire de noi, ceilalti, ei se bucura când ploua si sunt tristi când este prea multa caldura. Lor nu le prea pasa ca nu e vreme de plaja sau ca nu mai pot intinde gratarelele cu mici in zi de duminica. Ei sunt altfel.
Pe ei parca si Dumnezeu i-a uitat, in multe zile de peste an. La ei, proverbialul noroc chiar functioneaza, pentru ca agricultura, in sine, este o loterie. Caci, când te ocupi sa dai de mâncare, la propriu, poporului, stii ce pui in pamânt, dar nimeni nu-ti si garanteaza ca toamna vei mai si aduna ceva roade. Ei, si daca ar da lovitura la 6 din 49, n-ar renunta, in niciun chip, sa sfredeleasca mai departe pamântul, facându-l sa rodeasca. Asta este destinul lor, s-au nascut sa ne fie bine noua la mate.
Agricultura este si trebuie sa ramâna o prioritate… Si nu doar pe hârtie si in statistici, ci acolo, pe tarla, unde ar trebui sa regasim tehonologiile de vârf, achizitionate de stat, din buzunarul comun, si nu de fermier, din credite platite cu vârf si indesat lacomilor bancheri.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
