De curând am revazut filmul „Liceenii” cu Oana Sârbu si Banica jr. Pentru cei ce au trait in acele vremuri, sigur le-a trezit anumite sentimente. Si coloana sonora „Ani de liceu/ cu emotii la româna…”. Intr-un fel sau altul, m-am intrebat: mai are acoperire refrenul asta in ziua de azi? Atunci m-am hotarât sa fac o vizita, neoficiala, intr-un liceu si sa incerc sa privesc cu alti ochi, pret de o pauza mare, viata liceenilor de azi.
Am ales la intâmplare: C.N. „G. Vranceanu”. Toata lumea stie ca e o unitate de invatamânt de elita. De cum intru pe poarta liceului, remarc un banner cu o reclama la un salon de frizerie – coafura. Mai dureaza vreo 10 minute pâna la pauza. La intrare, se vede mare un afis cu „fumatul interzis”. In hol, doua eleve, una dintre ele fiind cea de serviciu.
Sta la o masa si butoneaza un telefon pe facebook. Cealalta sta sprijinita de calorifer, cu castile in urechi, si asculta muzica cu ochii inchisi. Tehnologie avansata, nu ca pe vremea Danei, a lui Mihai si Ionica, din celebrul film din alta epoca. Si tot legat de tehnologie, in hol tronau doua dozatoare de cafea. Oare ar fi baut celebrele personaje din „Liceeni” cafea la dozator? Sunt sigur ca da, dar din pacate nu aveau la vremea aceea. Se face 11.20 si, din difuzoarele agatate pe pereti, incepe sa se auda muzica. Asta e. Pauza mare. Vânzoleala in toate partile. O intâlnesc pe Catalina si imi spune ca e in clasa a XI-a A.
„Urmare a alegerilor in Consiliul Elevilor sunt noul secretar al acestei organizatii. In aceasta calitate, trebuie sa fac dosare, fise, proiecte. Am inceput sa primesc deja cereri si intrebari de la colegi de-ai mei. Una dintre probleme este legata de fumatul in scoala. Sunt multi cei care militeaza pentru aceasta problema, dar practic e imposibil de realizat, pentru ca fumatul in scoala e interzis prin lege.”
Catalina Oborocianu, secretar in Consiliul Elevilor din Vranceanu
In timp ce vorbeam cu Catalina, s-a amestecat putin in vorba, in trecere, un elev de-a XII-a. Ne-a spus ca, daca sunt prinsi fumând, primesc pedeapsa sa mature curtea. Am intrebat, apoi, de unde vine muzica din difuzoare si am aflat, imediat, ca de la statia de radio a liceului. Si pasii mi-au fost condusi catre acolo. Deasupra usii scrie mare Radio Bloo. Bat la usa, dau sa intru, dar iese o eleva care imi tine calea. Imi dau seama ca acolo nu intra oricine. Deci, avem disciplina. Bun. Ii spun cine sunt si ce vreau. Apoi, ma pofteste inauntru, unde mai erau patru tineri, membrii echipei de la radio.
„Practic, noi ne-am infiintat in iunie 2012, cu ajutorul celor de la «Adolescenta» din N.V. Karpen. In echipa radio suntem 13 elevi, toti facem parte din staff si nu avem un sef. Toti suntem egali. Avem radio si blog, unde dam muzica, anunturi si informatii cu ce se mai intâmpla in scoala si despre viata de liceean.”
Aiysha Parviez, eleva in clasa a XII-a si membra a staff-ului de la radio
La iesirea de la radio, am intâlnit-o pe Raluca Andreea Mocanu, eleva la XI-a D. Si ea face parte din Consiliul Elevilor (se vede ca s-a dus vorba ca e cineva de la ziar care scrie despre scoala lor), dar am rugat-o sa ne spuna despre viata de liceean, nu despre ce se intâmpla in consiliu. „Ce sa va spun? In primul rând, invat.
Apoi, fac voluntariat la mai multe O.N.G.-uri, sunt director executiv la Interact Club Bacau, fac si dans si sunt si majoreta. Iubesc viata de liceu, si nu as fi ales alta unitate de invatamânt, pentru ca, aici, este un colectiv minunat, atât profesori, cât si elevi”, mi-a spus. Pe finalul vizitei la „Vranceanu” am stat de vorba si cu Vlad. Sa fie si un baiat. Si, ca baietii, a fost foarte concis: „E un liceu fain. Aici, chiar se invata. Exista, totusi, un echilibru intre carte si distractie. Profii sunt ok, open mind – ca sa spun asa, sunt tineri si, ce e cel mai important, se pot face performante scolare, dar si extrascolare.”
Cred ca a sunat de intrat la ore, pentru ca, in curtea scolii, s-a cam lasat linistea. In drum spre iesirea din curtea colegiului, observ o placuta montata la marginea unei alei. Citesc pe ea „In Memoria lui…” Sunt mai multe. 14 la numar. Si toate amintesc de fosti profesori ai liceului, trecuti in lumea celor drepti. Gândul imi fuge iar la film. La „Liceenii”. Seamana viata liceenilor de atunci cu cea a celor de azi? Nu cred ca pot da un raspuns, dar despre film am aflat ca se afla pe locul 25 in topul celor mai vizionate productii românesti din toate timpurile, dupa cum atesta un comunicat al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din România.
