S-au implinit, pe 20 decembrie, 81 de ani de la nasterea marelui sculptor bacauan George Apostu. Nascut la Stanisesti, dintr-o familie modesta, prin vointa si talent, ajunge la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, pe care il finalizeaza in anul 1959, unde a studiat sculptura cu Ion Lucin Murnu si Constantin Baraschi. Începând cu 1964 si pâna când s-a stins din viata (13 octombrie 1986, Paris) George Apostu a avut numeroase expozitii personale în România si în strainatate (Franta, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India etc.). În 1983, Primaria orasului Paris ii atribuie un atelier de creatie, acolo unde se stabilise, dupa ce a intrat in conflict cu autoritatile române.
Înca din primii ani ai productiei sale artistice, Apostu a gasit în creatia populara – în deosebi în sculptura în lemn sau piatra si în piesele de etnografie – temeiurile inovatiei stilistice, drumul spre modalitati de expresie eliberate de cliseele si conventiile unui realism îngust, academizant. Prin acest mod creator de raportare la valorile patrimoniale, Apostu a dovedit ca si-a însusit esenta lectiei lui Constantin Brâncusi. Realizeaza sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Magura (Buzau), 1970, 1975; Costinesti, 1972; Voronet, 1972; Balta Alba-Bucuresti, 1972. Unul din cele mai cunoscute cicluri ale sale, „Tatal si Fiul”, constituie o prelucrare sculpturala a vechiului motiv al „arborelui vietii”, starea de comunicare dintre elementul uman si cel vegetal. Alte cicluri – „Laponele”, „Fluturi” – dezvolta sugestii formale ale artefactului taranesc, ale caror morfologii preiau în mod firesc datele naturii vii.
George Apostu a fost distins în 1966 cu premiul “Ioan Andreescu” al Academiei Române, în 1970 cu marele premiu pentru sculptura al Uniunii Artistilor Plastici. Este biografia aflata la indemâna oricarui cititor, cea ce se cunoaste mai putin este opera lui, zbaterile creatoare pentru a-si croi un drum propriu in arta inceputului de secol XX, dominata, mai ales in sculptura, de geniul lui Brâncusi, exilat, si el, la Paris.
Ramas multi ani in umbra marelui artist de la Hobita, dupa 1990 a inceput o repozitionare a marelui artist in galeria nationala a valorilor nemuritoare, prin stradaniile unor aristi si critici români, un rol important avându-l criticul Mihai Oroveanu. In Bacau, Centrul International de Cultura, infiintat imediat dupa 1990, a primit numele marelui sculptor, unde s-a organizat si cea mai importanta expozitie cu lucrari semnate George Apostu. Tot ca gest de recunostinta, o strada si un colegiu din municipiul Bacau au primit numele de George Apostu.
La Stanisesti, satul natal, nepotul de sora, Dinu Apostu, a refacut casa parinteasca, transformând-o in muzeu, iar de patru ani, se organizeaza aici un simpozion de creatie, la care sunt invitati artisti din tara si din strainatate pentru a “pune la lucru” lemnul din padurile locului, sub genericul “Impreuna cu George Apostu la el acasa”. Printre cei mai cunoscuti artisti plastici invitati au fost Maxim Dumitras, Gheorghe Zarnescu, Ioan Pop Vereta, Nicolae Fleissig si Leonard Rachita, veniti special din Franta, patria lor de adoptie, precum si Marius Bacriu de la Caransebes. Lucrarile ramân in patrimoniul Casei Memoriale “George Apostu” din Stanisesti.
