Legumicultorii trag linie unui an secetos

2


In patria legumelor, cum o cunoaste lumea, la Dienet, in comuna Pincesti, n-a fost un an agricol bun doar pentru cei care n-au muncit. Cei care au trudit sub soarele torid din aceasta vara, dar s-au si chinuit sa ude plantele, se pot bucura acum de roadele muncii lor. Nici bine nu au terminat de dus marfa la piata, ca isi fac socotelile pentru anul viitor. Când unii se pregatesc de hibernare, altii fac pregatiri pentru un nou an agricol.

Ne-am oprit la familia Motoc Toader si Mariana. O familie frumoasa, muncitoare, care a trudit pe câmp si in solarii de când se stie. La inceput a fost de placere, apoi pentru a-si creste copiii, acum este pentru ca nu stiu un alt mod de viata. De dimineata si pâna seara, oamenii sunt cu treaba. “Toader nu-i acasa.

Pleaca dimineata la 5 la piata. Eu ii pregatesc masina cu de toate. Are 75 de ani, dar e in putere. Munceste mult!”, spune Mariana Motoc, o femeie la fel de in putere, la cei 64 de ani ai sai. Imediat ne spune ce ii motiveaza, la aceasta vârsta, sa aiba un ritm de viata alert.

“Am copiii aici, lânga mine. Pot spune ca sunt cea mai fericita mama de pe Pamânt. Am nepoti. I-am aranjat pe toti, le-am facut câte o bucatica de casa si le-am dat ce au avut nevoie. Dar una din fete este bolnava de cancer. Trebuie sa o ajutam”, spune femeia cu ochii in lacrimi. Nu este straina de aceasta boala necrutatoare.

Când avea numai 50 de ani a primit un diagnostic asemanator. S-a dus la primele semne de boala si a fost depistata intr-un stadiu incipient. Cu mai multe sedinte de cobaltoterapie, tratament si multa credinta in Dumnezeu, dar si cu sprijinul unui medic pe care il considera acum un “prieten la catarama”, dr. Octavian Beleuta, s-a vindecat. Stie asadar ce inseamna sa traiesti cu o sentinta de moarte. “M-am pregatit atunci. Am facut curat peste tot, am pus perdele. Nici nu m-am gândit ca ajung la anii astia”, spune femeia.

Trece repede la rostul de fiecare zi si isi aminteste ca i-a tot spus omului ei ca ar vrea sa se mai bucure de batrânete.

“I-am zis ca avem acolo o pensie, si eu si el, sa mai lasam treaba, sa mai stam linistiti, dar nu vrea. Uite, acum am luat 15 kilograme de brânza sa o pun pe iarna, le dau si copiilor. Am facut vinul. Crestem trei porci, pentru fiecare din copii. Am taiat puii, trebuie sa avem de toate”.

Din solar in solar

Ne arata apoi ce are in curtea din spatele casei. Pe o intindere cât vezi cu ochii, o jumatate de hectar, este acoperita cu solarii si culturi de câmp, varza si gogosari. Totul costa. Investitia este mare si munca, pe masura, dupa cum detaliaza.

“Ca sa scoti bani, faci de toate. Te costa nailonul, te costa lemnul ca sa repari pe ici, pe colo. Acum scoatem din solarii si ne pregatim de rasaduri. Aici avem mai multe sobe. La fiecare doua ore o sa punem lemne pe foc. Sunt mai greu de ingrijit decât un bebelus. Daca se face rece, ai pierdut plantele.”
Mariana Motoc, legumicultor

Totul se face in schimburi, când sta ea, când sta omul ei.

Mergem mai departe. Pe fiecare palma de pamânt este plantat ceva. Au fost rosii, ardei, ceapa, ardei iuti, gogosari. “Acum scoatem ultimii gogosari. Uitati ce mari s-au facut. Dar a fost blestemata seceta asta. A trebuit sa bagam pompele ca sa udam. Nici de la sistem nu a fost apa destula”, povesteste Mariana Motoc, care spune ca au fost norocosi. Altii n-au avut recolta nici pe atât. Si asta in conditiile in care in fiecare solar se vad trase furtune pentru udat si pamântul e muncit.

Ca sa faca fata volumului de munca, au permanent doi oameni care ii ajuta. „Mi-am amenajat o bucatarie. Aici le fac de mâncare la oamenii care ma ajuta”, spune femeia.

Copiii au propria gospodarie de care se ocupa, dar vin din când in când sa dea o mâna de ajutor. Baiatului i-au dat solariile pe mâna, lânga casa pe care l-au ajutat sa o ridice. „I-am spus: «mama, cum iti place, asa faci»”. Si face de toate, pentru ca asa a vazut in batatura, de când era copil.

Piata e prea ieftina

 Legumicultorii trag linie unui an secetos

Seceta a „muscat” serios nu doar din cantitatea de legume, ci si din calitate. „Ardeiul s-a facut mic. Gogosarii s-au mai manat. Apar ei mari si frumosi, dar n-au crescut cât trebuie”, arata oarecum dezamagita. Dar nu doar aici este regretul. „Nu m-am asteptat sa mearga asa ieftina piata. 2 lei ardeiul, 3 lei gogosarul? Nu-ti scoti banii”, mai spune ea. Are dreptate, stiind cât a muncit. Pe de alta parte, necazul oamenilor este bucuria cumparatorilor. Chiar daca a fost seceta, bacauanii au putut cumpara de toate, dupa pofta inimii, la preturi mult mai bune decât in anii trecuti. Camarile ar trebui sa fie pline.

Mai bine a mers cultura de varza. Cea timpurie a ajuns la piata. Alta asteapta pe câmp sa fie culeasa si sa ajunga in butoaie, la murat. Poate aici vor fi profituri mai frumoase. Oricum ar fi, nu se vor regasi intr-o masina mai scumpa sau alte mofturi. Oamenii vor reinvesti banii si isi vor cauta norocul si anul viitor, tot cu legumele. Le-ar fi mai usor daca s-ar asocia. „Umbla vorba in sat”, recunoaste femeia, dar nu toti sunt de acord. Pacat!

Cu legumele frumoase care ies de pe mâna oamenilor gospodari din Dienet am avea cu ce ne mândri nu doar in piete, dar si pe rafturile marilor magazine. Am avea legume cu gust, facute din semintele noastre, românesti si le-am da astfel o sansa si micilor legumicultori, in loc sa-i imbogatim pe straini.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ