E o zi ca oricare alta, o zi însorită, cât se poate de potrivită pentru a lucra afară, în aer liber, însă în satele prin care trecem e tare pustiu. Nici țipenie prin curți sau pe câmp. Poate și din cauză că se apropie ora prânzului. Doar la Oncești zărim „mișcare”. Și la școală, și la bibiotecă, și pe marginea drumurilor găsim oameni care trebăluiesc…
„Suntem de la 416” spune Florentin Benescu. Are 56 de ani, deci încă vreo nouă va trăi din ajutorul social: „Sper să apuc să ies la pensie! Am fost angajat la Întreprinderea de Transport București, dar era greu. Salariul era mic, gazda scumpă și nu aveam mutație în Capitală, ca să cer locuință. M-am întors acasă și am muncit la CAP.” Are șase copii, din care cinci sunt încă mici. „Iau în jur de 600 de lei, cu alocațiile lor. E cam puțin, din banii ăștia trebuie să iau papuci și haine pentru toți.”
La 23 de ani, Cristinel Dumitriu are deja două fetițe, Cristina și Andreea. „Sunt buni banii ăștia, spune bărbatul. Mai muncesc și cu ziua, la vie, la păpușoi, unde găsesc…” Între timp, apare și primarul Mihai Puțeanu. Merge pe urmele asistaților ca să vadă cum e ritmul. „Facem multe lucrări cu ei, precizează edilul. Curățim șanțurile, podețele, zugrăvim școlile, cosim buruienile. Sunt harnici, nu ca prin alte părți!”
„Trece luna și ai de unde lua”
La bibliotecă, câteva femei vopsesc lemnăria, iar alături, în curte, patru bărbați toarnă beton. Se mișcă repede, ca și cum s-ar grăbi să termine deși, la 416, contează numărul orelor, nu al sarcinilor efectuate. Îi întreb dacă nu cumva muncesc cam mult pentru puținii bani pe care îi primesc.
„E bun și pe puțin, trece luna și ai de unde lua, spune Simona Mărgineanu, din Taula. Am doi copii, Gabriela, de 12 ani, și Claudiu, de 11. Vă dați seama câte le trebuie pentru școală! Cu alocațiile lor, ajung la 440 de lei. Îi iau, nu-i dau.” Și Liliana Lăcătușu, 42 de ani, e mulțumită: „Cu banii de la 416 cumpăr mâncare, detergent, tărâță pentru porci… Chiar dacă ai ceva în grădină, fără bani nu te descurci.”
Și Cristina Maftei, din Dealu Perjului, are nevoie de bani, mai ales că sunt doi școlari în familie: „Mă duc și la câmp, dar o zi te cheamă, a doua zi nu te mai cheamă, unii îți dau 50 de lei, alții doar 25 și muncești până seara!”.
Primarul îi înțelege și le laudă vrednicia. „Totul se face cu ajutorul lor, susține el. Am renovat Căminul Cultural, am zugrăvit în școli, am pus flori, am construit un bazin la cișmea, am făcut curățenie în toată comuna și tot cu ei vom îngrădi un teren de sport. Primăria nu poate angaja muncitori! Cine ar face toate acestea dacă nu ar fi ei?”
