29 martie 2024
CulturăLectiile lui Karl Popper

Lectiile lui Karl Popper

Filosof al stiintei, fondator al rationalismului critic, spiritul care a promovat ideea societatii deschise, Karl Popper imi arunca mereu in suflet o intrebare chinuitoare: ,,De ce ignoram marile lectii pe care ni le ofera istoria sau marile spirite ale lumii?” El insusi ne-a oferit câteva lectii memorabile. Iata câteva dintre ele…

Ne-a sugerat ca trebuie sa fim critici chiar si in raport cu opiniile/teoriile proprii: ,,Daca eu nu manifest o atitudine critica fata de propria-mi teorie, se gasesc o suta de oameni care iau o pozitie deosebit de critica fata de teoria mea. Iar aceasta atitudine critica trebuie salutata“ (Karl Popper, ,,Viitorul este deschis”, Editura 3, 1977, pag. 46). Popper ofera exemplul lui Einstein, cel care ,,in cei 10-15 ani de lucru la teoria relativitatii generalizate, aproape la fiecare trei minute isi respingea el insusi o noua teorie”(Ibidem, pag. 54).

Ne-a avertizat asupra faptului ca ,,pedagogia noastra se rezuma la bombardarea copiilor cu raspunsuri, fara ca acestia sa fi pus intrebari, in vreme ce intrebarile lor nu sunt luate in seama. In aceasta consta pedagogia obisnuita: raspunsuri nesolicitate si intrebari fara raspuns” (Ibidem, pag. 47). Nu vi se pare ca vorbeste (si) despre sistemul românesc de invatamânt?



Ne-a reamintit, altfel, ca invatarea ,,ca Trasnea pe hat” nu este doar o mare aiureala, ci si o mare primejdie pentru spiritul copilului: ,,Exista deci doua stadii complet diferite ale invatarii. Primul este invatarea prin aventura, invatarea cercetatorului, a descoperitorului; celalalt este invatarea pe de rost (…) Psihologia invatarii considera, din pacate, acest al doilea mod (…) de invatare, respectiv invatarea prin repetitie, drept singurul existent”(Ibidem, pag. 22).

Ne-a indemnat sa pricepem ca ,,a imbunatati scoala inseamna a scapa de profesori nefericiti”. Ascultati-l: ,,Multi profesori sunt << insfacati>>de scoala, ca sa spunem asa, fiind nefericiti in acest domeniu, din care nu pot iesi. In ce ma priveste, am facut o propunere foarte simpla: Acestor oameni, cu nimic mai rai decât altii, trebuie sa li se construiasca punti aurite pentru a putea iesi. Atâta timp cât multi dintre profesori sunt inacriti, ei ii inacresc si pe copii si-i fac nefericiti. Profesorii acestia ramân in scoala pâna la vârsta de pensionare si rasufla usurati când ajung sa-si incaseze pensiile”(Ibidem, pag. 103).

Ne-a râs de-a dreptul in obraz celor care continuam sa credem ca I.Q.-ul este alfa si omega valorizarii spiritului nostru: ,,Nu cred in coeficientul de inteligenta; pentru mine, el este una din marile neghiobii ale lumii noastre (…) Orice fermier stie ca pamântul, calitatea solului, nu poate fi exprimata printr-o singura unitate de masura, ca avem nevoie de o descriere multidimensionala a unui fragment de sol pentru a spune daca va rodi sau nu in acel loc. In schimb, inteligenta umana este masurata unidimensional. Exista argumente zdrobitoare impotriva I.Q.-ului. De exemplu, acela ca Einstein a avut un coeficient redus de inteligenta”(Ibidem. pag.89).

Ne-a dat un bobârnac tuturor celor care credem ca adevaratele averi sunt resursele financiare si resursele materiale: ,,Averea cea mai de pret a oamenilor sunt ideile. Niciodata n-am avut destule idei; noi suferim de saracie a ideilor. Iar intrucât ideile sunt atât de pretioase, se cuvine sa tratam metafizica cu respectul cuvenit si s-o analizam, ideile ei putând duce la aparitia unor noi idei. Fiindca asta aste problema: pe de o parte avem prea putine idei, iar pe de alta parte din discutarea lor rezulta prea putine”(Ibidem, pag. 65).

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri