La pas marunt, prin piata de gross

0


Piata de gross e ca-n fiecare toamna: plina de comecianti, fermieri care-si desfac marfa adusa din câmp si „sacosari”, acei oraseni, in special pensionari, ajunsi in târg sa-si faca proviziile pentru iarna, la preturi ceva mai mici decât in oras. Comerciantii vin aici mai ales in prima parte a saptamânii, pentru a cumpara angro, in vreme ce oamenii simpli ajung fie cu masina, fie pe jos, carând dupa ei sacosele uriase de rafie. Cu totii au lasat mai la urma varza pentru murat, incurajati fiind si de vremea neobisnuit de calda din aceasta perioada.

Nea Motoc, de 74 de ani, e din Pincesti. A lucrat o viata pe santier. Zice ca a facut toata industria din Bacau care acum a ajuns mall-uri sau spatii comerciale. A venit cu vreo 500 de kile de varza pe care, daca da Dumnezeu, o da pe toata intr-o zi. Cere 1,20 lei pe kilogram. Si cumpara lumea. Are si gogosari, frumosi pentru luna in care suntem. Cere 4 lei pe kilogram. Inteleg, apoi, ca-i are din solar, caci afara, pe câmp, nu se mai fac, deja a dat bruma si e foarte frig, dimineata si noaptea. Ardeii, ceva mai mititei, dar sanatosi, ii da cu 2 lei kilul. E de la 5 dimineata in piata si se misca precum titirezul, de la un client la altul.

„Cum sa fie anul, cu truda, ca de o bucata de vreme, ne afecteaza insecticidele astea, sunt toate cu «smecherii» si nu putem face tratamente ca lumea. Aduc solutii de astea expirate si nu sunt bune de nimic”, se plânge batrânul. Simte ca il cam lasa puterile, dar n-ar incotro. „Stii mata, am patit si eu ca-n vorba aia «ursul nu joaca de placere». Mai muncesc, pentru ca am trei copii, sase nepoti…Pai ce crezi mata ca eu si nevasta ne-am casatorit, ca sa dormim? Sa ramâna urmasi acolo, buni, rai, cum sunt, inmultim natiunea. Si-asa, nu vezi, ne-a parasit tineretul si vin arabii peste noi”, imi strecoara sagalnic batrânul agricultor.

„Ma las de agricultura”

Remus Teodor Sandu, de 38 de ani, se imparte intre Bacau, unde are locuinta si, Dienet, unde, ca toata lumea din zona, cultiva cu legume vreo 2 hectare de teren pe care l-a arendat. La afacerea familiei munceste toata lumea, inclusiv sotia si cei doi copii ai lor, elevi in Bacau. A investit vreo 25.000 de lei in culturi si spune ca 2015 a fost neasteptat de slab, din punctul lui de vedere, cu „investitii mari, productie mica si…pret «slab»”.

„Merge ca apa la deal. Au aparut tot felul de boli, de daunatori, iar insecticidele sunt aduse la noi de importatori, or ei, va dati seama, il dilueaza la greu”, spune Remus. Mai toti fermierii din zona Dienet regreta „prafurile” de pe vremuri aduse de la ucrainieni sau de la moldovenii de peste Prut. Chiar daca nu erau certificate, macar aveau efectul asteptat. Anul asta, in afara de varza, care s-a vândut mai bine, in august-septembrie, nimic n-a mers. De exemplu, de la ei, gogosarul pleaca cu 2-3 lei kilogramul si, la aprozar, se da cu 6-7 lei.

„Stai sa vezi ca, anul asta, mai e cum e, dar de la anul, o sa-mi ia impozit, ca simplu agricultor, de 16 la suta dintr-o cantitate estimata, inclusiv banii mei investiti. Si fara sa mai poti sa deduci cheltuielile cu transportul, curentul etc, cum fac PFA-uril, II-urile si restul. Fiscul zice ca nu-i treaba lui daca eu nu o sa fac productie de, sa zicem, 50 de tone la hectar, el imi ia impozit in baza estimarii. Or, in conditiile astea, eu ma las de agricultura”, spune cu naduf barbatul.

Iei pe mere, dai pe pere

Mai departe, Eugen Vlad, un alt producator, abia face fata clientilor care cumpara, mai ales varza. E tot din sudul judetului si a venit cu o masina plina de varza. „Merge când mai tare, când mai moale. In vara, când am dat cu 30 de bani kilogramul de varza, nimeni nu m-a intrebat daca ma descurc. Acum, asta facem, reglam oarecum pierderile de acum doua-trei luni. Am vândut si cu 30 de bani, chiar daca nu scoteam nici cheltuielile, pentru ca asa e la noi: trebuie sa supravietuim din agricultura, tre’ sa vindem, altfel…”, explica Eugen.

Piata scumpa, pensia mica

Clientii sunt din toate categoriile, de la comercianti care-si alimenteaza pravaliile din oras, la pensionari care vin cu sacosele pe rotile.Tanti Elena Burbulea, de 78 de ani, e din Hemeius si a lucrat o viata la CAP-ul din localitate. Vrea sa ia 100 de kilograme de varza, ca sunt doua familii. „Am pus de toate in gradina, doar varza nu, pentru ca n-am mai avut teren si pentru asta. Dar, e scumpa piata si viata e grea, pensia mica, 600 de lei, cu tot cu cea de urmas, de la sotul”, se plânge batrâna.

Din masina, direct…la tomberon

Spre iesirea din târg, ma opresc doi tineri „incalziti” de o cinzeaca dubla, ca sa mai scoata din frigul tras asta noapte. Pazeau o gramada uriasa de pepeni pentru murat. Spun ca sunt din zona Galatiului, comuna Cudalbi. Intr-o zi, daca vând 200 de kilograme. „Nu are lumea bani, domnu’. Am adus vreo 20 de tone, dar nu se vinde. Mereu umplem tomberonul ala, ca se strica pepenii”, spune Nicolae Miron, pepenar din judetul Galati. I-ar fi vândut in zona, la el, dar cu 10 bani kilul, zice ca „e un pret panarama”. A avut taraba si in Piata Centrala pentru care platea 700 de lei pe luna si 25 de lei pe zi, dar abia vindea de 70-80 de lei pe zi. „Si pepenii de mâncat i-am dat, asta vara, tot angro, cu 30 de bani kilul, adusi aici“, mai spune tânarul galatean.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ