La noi, aici, la colonia România, abia asteptam sa ne vina câte un trimis al Imperiului, ca sa ne invete cum stau lucrurile.
Ne-am bucurat nespus atunci când ne-am revoltat impotriva Guvernatorului si am vrut sa-l schimbam iar Imperiul ne-a schimbat regulile referendumului peste noapte.
A fost si mai frumos când ni s-a dat ordin sa bagam coruptii la inchisoare si pentru asta s-au schimbat legile, ca sa fie inchisi mai usor toti dusmanii tarii.
Ne-am veselit si mai mult arunci când ambasadorul ne-a spus cu cine avem voie sa votam si cu cine nu, si a fost o adevarata sarbatoare ziua in care Imperiul ne-a trimis-o pe Madame sa candideze la noi.
Pentru ca noi stim ca nu suntem in stare sa ne guvernam singuri si avem nevoie de conducatori veniti din afara care sa ne organizeze; ni se spune in fiecare zi ca suntem niste necivilizati care au nevoie sa fie educati de trimisii Imperiului iar noi, in schimb, trebuie sa renuntam la toate bogatiile noastre.
Madame a fost extraordinara: a invatat repede obiceiurile noastre si firma condusa de ea a incasat 50 de milioane de euro fara sa faca nimic.
A candidat la alegeri dar dusmanii rai nu au lasat-o sa câstige si ea cheama lumea in strada sa tipe si sa urle ca a fost furata. Nu are nici o dovada, dar noi stim ca pentru trimisii Imperiului nu e nevoie de asa ceva; ca tot ce spun ei este purul adevar si doar inamicii statului nu cred asta.
E drept, Madame zice acum ca regreta ca a incasat banii aia, dar noi suntem obisniuti: ramânem cu regretele si cu banii dati.
In rest toate sunt bune si frumoase la noi la colonie: procurorii isi fac treaba si aresteaza dusmanii tarii, militarii le arata degetul mijlociu rusilor ca, oricum, tancuri si avioane nu au sa le arate, ambasadorii ne arata drumul pe care trebuie sa mergem iar noi ramânem.
Ramânem fara paduri, fara pamânturi, fara bani si fara nimic.
