29 martie 2024
Interviu„La CSS Bacau suntem 26 de directori"

„La CSS Bacau suntem 26 de directori”

– declara profesorul Marius Capusa, conducatorul gruparii sportive scolare a municipiului

Directorul Clubului Sportiv Scolar Bacau, Marius Capusa se afla la ora primului bilant. „Am preluat functia de director pe data de 2 martie 2015”, precizeaza profesorul care va implini vârsta de 48 de ani in ultima zi de primavara. Absolvent al IEFS Bacau, licentiat in management sportiv si masterand in drept si administratie publica europeana, Marius Capusa a privit investirea sa la conducerea CSS-ului drept o provocare. „O provocare continua”, tine sa adauge Capusa.

– Domnul director, cum a fost acest prim an din mandatul dumneavoastra la conducerea CSS-ului?



– Inainte de toate, incarcat. Multa munca, dar si multe satisfactii. De obicei, lucrurile se leaga intre ele. Nu-i niciun secret: fara munca, e greu sa ai realizari.

– Imi amintesc ca la investirea dumneavoastra in functie, marturiseati ca principala tinta este, citez, „continuitatea in regim de performanta a clubului”.

– Spre marea mea bucurie, 2015 a confirmat predilectia pentru performanta a sportivilor si antrenorilor de la Clubul Sportiv Scolar. Aurul cucerit de Georgiana Anitei – care este un produs de frunte al clubului nostru – in proba de tripulsalt la Campionatul Mondial de Atletism pentru Juniori 2, medaliile de bronz obtinute de Nicu Ojog la Europenele si Mondialele de lupte rezervate cadetilor sau titlul de campioana nationala la minivolei câstigat de echipa pregatita de Dumitru Matanie sunt exemple graitoare. Si nu sunt singurele! Repet, din punctul de vedere al rezultatelor, 2015 ne-a oferit multe satisfactii. Dar sa stiti ca, in unele cazuri, satisfactiile au depasit sfera rezultatelor sportive.

– La ce va referiti?

– La faptul ca in 2015 am reusit sa renovam o mare parte a Salii „Orizont”. Acum, vestiarele arata mult mai bine, se poate face dus in ele, iar lucrarile vor continua. Pe lista mea de prioritati se afla schimbarea suprafetei de joc, a scaunelor si, mai ales, a acoperisului. Cu sprijinul financiar al Ministerului si, de ce nu, al unor sponsori, speram sa completam procesul de reamenajare a Salii „Orizont”, care, la nivel national, este una dintre cele mai dotate arene ce apartin unui club scolar.

– Sa stiti ca putina lume stie ca sala „Orizont” apartine, de fapt, CSS-ului.

– Foarte corecta observatia. Majoritatea asociaza sala „Orizont” cu Universitatea „Vasile Alecsandri”. Din acest motiv am si tinut sa se monteze la intrare o placa pe care sa fie inscriptionata apartenenta „Orizontului” la patrimoniul CSS-ului. Refacerea fatadei este un alt obiectiv. Si nu doar la „Orizont”, ci si la sala de sport din curtea Colegiului National „Vasile Alecsandri”.

– Sala care apartine tot CSS-ului.

– Exact. Si acolo ar fi multe de facut, dar, din pacate, lipsa spatului ne pune serioase probleme in amenajarea unor tribune. Asta nu inseamna ca vom dezarma! La nivel de infrastructura, am mai multe obiective in plan.

– Cel mai ambitios?

– Amenajarea unei cantine pentru sportivi. Chiar aici, in spatele sediului CSS-ului, se afla o cladire in care, in anii trecuti, faceau practica elevii Colegiului Economic „Ion Ghica”. Acum, cladirea este nefolosita si intentionez sa fac demersurile necesare incheierii unui protocol care sa ne permita preluarea si transformarea sa intr-o cantina. O cantina care sa deserveasca sportivii si profesorii CSS-ului, dar si ai altor unitati de invatamânt. Incerc si sper sa si reusesc. Asa cum doresc, pentru a ramâne la capitolul infrastructura, refacerea bazei de tenis a CSS-ului. Deocamdata, am adus zgura. Eu joc tenis, sunt pasionat de acest sport si tin foarte mult ca baza noastra sa fie din nou una functionala inclusiv in ceea ce priveste vestiarele.

– Ati amintit de faptul ca jucati tenis. Asa ca va voi adresa o intrebare care ar putea sa para hodoronc-tronc, dar care are logica ei: fotbal sau handbal?

– Buna intrebare. Si nu e deloc hodoronc-tronc. Raspund fara sa stau pe gânduri: fotbal. Si adaug: fotbal, dar fara sa uit ca handbalul mi-a dat primul serviciu. Am fost fotbalist mai intâi la LPS si apoi la Partizanul Bacau, in Divizia C, insa in 1994, anul in care am intrat la Institutul de Educatie Fizica de Sport din Bacau, nu s-a facut specializare in fotbal. Asa am ales handbalul. Si sa stiti ca, timp de vreo doi ani, când plecam dimineata de acasa spre facultate, ca sa-mi dau singur un imbold, imi spuneam: „Imagineaza-ti ca azi faci fotbal si nu handbal”. Imi plângea inima dupa fotbal. La drept vorbind, eu nici acum nu ma simt pe de-a-ntregul antrenor de handbal.

– Cu toate acestea, an de an, ajungeti cu echipele dumneavoastra de handbal la turneele finale.

– Aici este o chestie de nuanta. Pot face o echipa deoarece am ochi la selectie. Dar in ceea ce priveste rezultatele, acesta este numai si numai meritul copiilor, care muncesc foarte mult. Termina orele la 14.00, iar la 14.30 sunt la sala. De multe ori, vin nemâncati doar din pasiune pentru handbal. Chiar as vrea sa va notati doua nume: Cosmin Bidasca si Vlad Baisan. Sunt convins ca vor ajunge departe. Si lista e mai lunga.

– Imi amintesc ca, pe vremea când erati in conducerea FCM Bacau, aveati o lista de fotbalisti juniori pe care erati gata sa pariati ca vor avea o cariera ascendenta. Cap de lista era portarul Razvan Petrariu, ajuns intre timp in Liga I.

– Intr-adevar, intre 2007 si 2011 am lucrat la FCM Bacau ca vice-presedinte mai intâi si, ulterior, ca presedinte. A fost o sansa extraordinara, pentru care ii voi ramâne intotdeauna indatorat celui care mi-a oferit-o: Dumitru Sechelariu. Acea experienta m-a ajutat foarte mult. Practic, atunci mi-am facut ucenicia ca manager. Am invatat si contabilitate in acea perioada! Si nu a fost o perioada deloc usoara deoarece, desi era echipa orasului, FCM nu era considerata de unii oameni din politica si din administratia locala ca fiind a Bacaului. Ni se bagau tot felul de contre, punctul culminant fiind retragerea echipei din campionat. Timpul a demonstrat, insa, ca FCM Bacau a fost un club sanatos atât din punct de vedere sportiv, cât si financiar. Uitati-va ce se intâmpla astazi, inclusiv la unele cluburi de prima liga, care nu-si platesc jucatorii cu lunile.

– Doua cuvinte despre stadionul „Municipal”?

– Cred ca stiti ca nu apartine CSS-ului! Lasând gluma la o parte, ce se intâmpla cu stadionul este o jignire la adresa intregii comunitati. Ca sa folosesc o figura de stil, noi, bacauanii, suntem credinciosi sportului-rege, dar am ramas fara biserica. Noua, celor carora am mers de mici pe stadion, ne plânge sufletul când vedem cum arata azi „Municipalul”. N-am sa uit niciodata ca visul meu de copil era sa ajung la prima echipa a Bacaului. Iar când Sport Club a jucat cu Craiova, iar eu, ca si copil de mingi i-am oferit mingea lui Silviu Lung, cred ca am fost cel mai fericit om de pe stadion.

– Incheiem capitolul fotbal si revenim la CSS Bacau, unde va propun sa trecem in revista cele sapte sectii. Prin urmare…

– Prin urmare, lupte. Incep cu luptele deoarece este sectia regina. O sectie care continua sa obtina rezultate cu ecou national si international sub conducerea domnului profesor Butucaru. Acesti copii trebuie pastrati cu orice pret in Bacau; ar fi mare pacat sa-i pierdem.

– V-a surprins bronzul continental si mondial al lui Ojog?

– Când vine vorba de sportivii maestrului Butucaru – care a facut, ani la rând, o echipa extraordinara cu domnul Mocanu – nimic nu ma mai surprinde. Apropo: pensionarea domnului Mocanu nu a insemnat neaparat iesirea dânsului din circuit. Eu pastrez legatura cu domnul Mocanu, asa cum pastrez legatura si cu doamna Rodica Coneschi, care a predat cu succes stafeta la baschet profesorilor Sorin Butnaru si Mihaela Tepes. Ma sfatuiesc cu dânsii, le cer parerea deoarece au idei bune, sanatoase, chiar daca unii poate le considera invechite. Cine nu are batrâni, ar trebui sa-i caute: asta e adevarul. Si sa mai stiti ca la CSS Bacau suntem 26 de directori.

– Cum asa?

– Fiecare profesor este, in felul sau, director. Formam un colectiv unit, dornic de performanta si sa stiti ca nu spun asta doar din complezenta. Este purul adevar. Continuând trecerea in revista a sectiilor, vreau sa subliniez reusitele din atletism, sectie care se bucura de profesionalismul unor antrenori precum Cristi Nemteanu, Costel Sava, Teodora Jercalau, Maria Hagima, Aura Balaban si Bogdan Constantin, dar si performantele echipelor de volei pregatite de Dumitru Matanie,Traian Snel si Sebi Turcanu. La volei, dorinta de performanta este alimentata si de exemplele care vin de la nivelul superior de vârsta. Faptul ca Matanie si Snel il au ca mentor pe domnul Florin Grapa, iar Turcanu este si „secund” al echipei de seniori a Stiintei conteaza enorm, deoarece asigura functionarea unui ciclu complet.

– Mai departe.

– Despre tenis, unde voi pune accent pe refacerea bazei si baschet, unde echipa lui Sorin Butnaru are priza directa cu fazele semifinale ale campionatului, iar elevii Mihaelei Tepes sunt intr-un vadit progres, am amintit. La handbal, incercam sa ramânem conectati la ceea ce inseamna prezenta la turneele finale, in timp ce la badminton, sotii Bogdan si Alexandra Milon reusesc sa tina stacheta ridicata, in ciuda schimbului constant de generatii. Si fiindca am amintit de schimbul de generatii, vreau sa va spun ca unul din proiectele mele vizeaza o selectie la nivelul intregului judet. Ne urcam, noi, antrenorii, in microbuzul clubului, si mergem prin comune pentru a descoperi copii cu aptitudini sportive care sa e permita integrarea in una din cele sapte sectii ale CSS-ului.

– La cum trece timpul, ca peste vreo doua luni ne vom trezi ca ne aflam in… ianuarie 2017. La urmatorul interviu, care v-ati dori sa fie prima intrebare?

– Sincer, mi-as dori sa ma intrebati cum am reusit sa finalizez refacerea Salii „Orizont”. Este mai mult decât un proiect, e o adevarata obsesie.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri