Vorba pastrata din batrâni. Generatia de vânatori inteleapta, trebuie sa impartaseasca din experienta acumulata, in spiritul traditiei, câte ceva si noii generatii.
Am fost si eu curios sa aflu câti bacauani si-au luat permis, anul acesta, pentru arme de vânatoare. Conform comunicatului de presa, trimis cu amabilitate de Inspectoratul de Politie Judetean Bacau, pâna in septembrie au fost eliberate un numar de treizeci si sase permise de arma.
Pentru persoane care detin arme de vânatoare. Multe? Putine? La finele anului trecut se aflau in evidente cinci sute treizeci si cinci de permise eliberate. Nu este vorba de dificultatea examenelor sustinute pentru a deveni vânator. S-ar parea ca dorinta tinerilor de a patrunde si a cunoaste aceasta taina a vânatorii, pe care poti sa o numesti „arta”, nu-si mai gaseste implinirea si menirea.
Spiritul eco, campania exagerata de protectie a animalelor, au produs si alte efecte. Incet, incet, pusca va reveni de drept padurarului, sa se apere de braconieri, iar vânatorul se va uita intâi prin buzunare si abia apoi prin catare, daca nu are bani sa plateasca autorizatia pentru „piesa” punctabila râvnita.
Nu am insistat pentru o clasificare a vânatorilor noi veniti, pe grupe de vârsta. Doream doar sa fac o paralela cu cele peste doua sute de arme de tip airsoft, vândute in acelasi interval. Arme care nu necesita permis pentru detinatori, fiind considerate drept „jucarii pentru oamenii mari”.
De la paintball la airsoft
Revin la tineri. Armata obligatorie s-a desfiintat. Pentru multi, dorinta de a tine in mâna o arma, identica cu una reala, s-a implinit prin aparitia airsoftului. Disciplina recunoscuta oficial ca sport in urma cu doi ani.
Numarul practicantilor creste continuu. De la impuscatul pe calculator la teleportarea in natura nu a fost decât un pas. Alearga „baietii”(dar si fetele) prin paduri, planuiesc strategii, invata spiritul de echipa. Totul intr-o inclestare a simturilor, nonviolenta, in care fair-play-ul nu este impus, dar devine obligatoriu. Se spune ca in fiecare barbat zace un copil care tânjeste la unele jucarii. Tehnica a evoluat. Odata cu vârsta s-a modificat doar pretul jucariilor.
Paintball-ul este considerat joc de incepatori. Bila cu vopsea si casca obligatorie de protectie il face mai greoi. Airsoftul este un joc de strategie, desfasurat in conditii reale, cu arme care le imita pe cele reale. Se desfasoara dupa un regulament, ca in armata.
Sistemul de comunicatii radio devine obligatoriu. Obligatorii sunt ochelarii de protectie si vesta reflectorizanta, pe care trebuie sa o porti când ai iesit din joc. Proiectilele (gloantele) sunt bile de plastic cu diametrul de sase milimetri, cu greutati diferite, in functie de tipul de arma folosit. Se tinteste si trage de jos in sus. La „gioale”, vorba neaosa, pâna la limita torsului.
Nu este o competitie in care sa urci pe podium. Important este sa nu fii „atins” de adversar. Câstigi daca „ramâi in viata” pâna la final. Esti intr-o echipa care indeplineste diferite misiuni, intr-o strategie prestabilita de joc. Daca ai fost nimerit, trebuie sa recunosti. Ridici mâna, declari „sunt mort”, iti pui vesta si te intorci singurel in tabara. Lasi coechipierii fara sprijinul tau. Este frumos si mai ales „revigorant”, pe timp de noapte, prin padure, pe ploaie, când tabara este la doi-trei kilometri. Timp suficient sa analizezi unde ai gresit.
Lista cu bile albe
Am in fata mea trei combatanti intorsi din misiune. Pastrez discretia. Sunt sub acoperire. Ne-am retras discret intr-un colt de terasa, la un suc. Se anunta ploi, asa ca ne bucuram de zvâcnetul soarelui tomnatic si… de viata.
Am sa folosesc doar numele lor de cod, pentru a nu le dezvalui identitatea. In ultima misiune, prins intr-o ambuscada, „Zombi” (Catalin Duma, casatorit, o fiica, treizeci si cinci de ani, balanta) a fost luat ostatic de mercenari si executat. „Pretonius” (Puiu Petrisor, necasatorit, cinci replici de arme, treizeci si sase ani, fecioara) retraieste clipele când facea una cu pamântul sub focul mitralierei si… expresie uzuala, nu in ultimul rând, „Blackstorm”(Stelian Ungureanu, casatorit, doi copii, treizeci si noua de ani, sagetator) rasufla usurat, abia intors din prizonierat.
Hai la joaca!
Locul de punere in scena a acestor scenarii, unde lupta devine reala? Padurile din jurul orasului. Valea Budului, Luncani. Sunt preferate zonele cu relief dificil. Pe coaste, pante, care sa presupuna si solicitarea unui efort mai mare din partea combatantilor si unde publicul este putin probabil sa vina la gratar. Locatia este semnalizata obligatoriu cu placute de avertizare pentru neavizati.
In zona urbana, mediul ideal il reprezinta cladirile dezafectate ale fostelor fabrici. „In Bacau, la ora actuala, exista mai multe echipe conduse de un lider. Ca mod de organizare si comunicare, exista un Forum national care include activitatea acestor grupe.
Fiecare judet are sectiunea lui, prin care se anunta jocurile si data când se desfasoara. Bineinteles, tinem legatura si telefonic intre noi. O echipa are intre opt si cinsprezece membri. Sunt si jucatori independenti, care pot fi cooptati la o echipa sau alta. In ideea de a se pastra un echilibru.
Un personaj recunoscut, din acest gen de jucatori, este «Zen», numit si «Spidi Gonzales», din Iasi. A «lichidat» singur o jumatate de echipa fara sa traga un foc. S-a infiltrat in spatele lor si le-a pus, pe rând, mâna pe umar. Intre noi nu exista termenul de jucator foarte bun, ci doar de bun.
Altfel inseamna ca se triseaza. Ne intâlnim aproape saptamânal. Noi ii spunem «jocul de duminica». Este un hobby din care toti avem de câstigat. Miscare in natura, socializare, prietenie.” Stelian Ungureanu a infiintat clubul „Delta Rangers Airsoft Club” (DRAC), care este afiliat la Federatia de Airsoft, România. In Bacau mai sunt inca doua echipe competitive, „Mistretii Atomici” si „Strike Team”.
Replica, mai fiabila decât arma reala
Despre dotarea obligatorie si costuri aflu de la Catalin Duma. „Fiecare a inceput cu un echipament de camuflaj, ca cel de vânatoare sau militar, second hand, in jur de o suta de lei si o replica a armei, de trei-patru sute de lei.
Ochelarii de protectie obligatorii costa intre treizeci si saizeci de lei. Cu sapte-opt sute de lei, per total, adaugând si bocancii, poti sa te apuci de airsoft. Desfasurând jocul dupa un regulament foarte bine pus la punct, riscul de accidentare este foarte mic. Si ma refer aici la o eventuala entorsa sau cazatura prin padure.
Bila (proiectilul) fiind din plastic, cu diametrul de doar sase milimetri si greutatea intre zero doi si zero patru grame, in functie de replica armei folosita, nu este letala. Ai o distanta minima de la care nu ai voie sa tragi. La pistol sub un metru, iar la o pusca cu luneta, sub douazeci si cinci de metri. Daca incasezi proiectilul de aproape, doare…! Abia atunci apare acea senzatie, denumita «frica de bila», care te determina sa devii mai tactic.”
Anual se desfasoara competitii pe plan national si international, la care participa, in medie, in jur de doua sute cincizeci – trei sute de combatanti. Jucatorii le spun „iventuri” si poarta denumiri semnificative, gen: „Lupta pentru Codrii de Arama”(Tabara Agafton, Botosani), „Borderwar”, in Cehia, (razboi de granita, doua mii de participanti, unde se folosesc si vehicule de teren dotate cu mitraliere) sau „Plenara de toamna”, competitie sportiva urbana (CQB), care va avea loc duminica, doisprezece octombrie, in perimetrul unor cladiri dezafectate din Bacau.
Povesti „vânatoresti”
Ce-i determina pe oamenii mari sa se comporte ca niste copii? Tot ei imi dau un raspuns. Eliberarea de stres si nevoia (nu-i spun dependenta) de adrenalina…
„Zombi”: „O amintire chiar de la primul meu joc. George, mai experimentat, unul din cei mai vechi care a pornit in doua mii opt sa promoveze airsoftul, prieten din echipa, a inceput sa-mi explice regulile.
Uite asa… asa. M-a pus la un geam sa stau acolo. Mi-a aratat cum sa tin bine replica. «Cum simti ceva… sa tragi! In care-cum intra pe usa». Si a iesit. Am stat incordat vreo trei minute. Ce emotii aveam. Aud galagie… pasi. Venea cineva in fuga. Pun replica la ochi si astept. Apare o silueta in usa.
Crescuse nivelul de adrenalina…! Golesc incarcatorul, vreo treizeci de bile, in toate directiile. Nimeresc cu câteva si pe cel care intrase. Strig fericit: Esti mort! E esti mort! La care aud! « Bai frate, da’ce faci? De ce tragi in mine?» Am inceput sa-mi cer scuze. Ce scuze poti sa ceri când iti impusti prietenul?!”
„Pretonius”: “Adrenalina cea mai intensa am simtit-o la Overload, Sibiu, când am atacat fortul. Ei foloseau in joc si vehicule de teren, echipate de lupta. Aparau fortul cu o dihanie din asta. Noi am inaintat prin boscheti foarte aproape de ea si ne-am tupilat. M-am târât mai in fata, pâna sub un dâmb. Ne-au simtit.
Au aprins farurile si au inceput sa ne toace si sa ne improaste cu «cateaua» aia cu bile. Abia mai apucam sa tragem. Nu pot sa descriu senzatia traita. Intunericul, proiectilele, proiectorul ala pus pe mine, zgomotul specific… si eu eram in buza lor, acolo, dorindu-mi sa fug din gaura aia…”
„Blackstorm”: „O amintire tot de la Botosani. La un moment dat mi s-a stricat replica. Mai aveam una de rezerva in tabara asa ca am plecat cu inca trei colegi de echipa sa fac schimbul. Cum ne intorceam noi pe drum, când am intrat in padure, zarim doi adversari. Ne camuflam repde si când se apropie… pac! Bucurosi ca i-am nimerit ne apropiem de ei. Si deodata, din iarba, se ridica vreo douzeci. Nu zic ca am fost tocati… am cazut prizonieri.”
Media de vârsta a participantilor, de toate profesiile in cursul saptamânii, este trecuta putin de treizeci de ani. Fiecare joc are o poveste in spate, inspirata dupa o lupta adevarata. Este coordonata de un Cartier general.
Pe lânga echipele participante exista si elemente cu scop de Role playng (mercenari, hoti, vamesi, harti sau dischete care trebuie gasite sau recuperate, in functie de scenariul fiecarei misiuni), astfel incât jocul sa para cât mai real. La iventul de la Sibiu, interlocutorii mei au facut parte din „Forta Monarhica”, opozantii lor intruchipând „Armata Republicana”. Misiunile se intind pe durata a patruzeci si opt de ore, solicitarea fizica si psihica fiind maxima.
La competitia regionala de duminica sunt asteptati la Bacau peste trei sute de jucatori din: Comanesti, P.Neamt, Iasi, Botosani, Suceava, Focsani, Braila, Galati si Bucuresti. Publicul nu are acces. Daca ma primesc… si nu sunt luat prizonier, promit sa relatez cum s-a desfasurat.
[wonderplugin_gallery id=”16″]
