Je suis St. Petersburg?

Când au fost atentatele de la Paris, toată lumea și-a vopsit poza de profil de pe FB în culorile Franței și a ieșit în stradă cu pancarte pe care era scris “Je suis Charlie”. Când a avut loc tragedia de la târgul de iarnă de la Berlin, toți au strigat “Je suis Berlin” iar când au fost atentatele din Turcia, la fel s-a umplut globul de “Je suis Istanbul”.

Chipurile, în felul acesta se arată solidaritatea cu țările afectate de terorism. Luni s-a produs un atentat la Sankt Petersburg, al doilea oraș al Rusiei.

Au murit 14 oameni și au fost răniți peste 50. Lumea întreagă a rămas mută, nu a mai ieșit nimeni în stradă cu pancarte “Je suis Sankt Petersburg”, nu s-au mai vopsit pozele de profil în culorile Rusiei iar poarta Brandenburg din Berlin, pe care s-au proiectat drapelele țărilor atacate de teroriști, a rămas neluminată.

Păi, cum să-ți arăți solidaritatea cu Rusia, care, după cum ni se spune în fiecare zi, este mama tuturor relelor din lume sau măcar din Europa, care are legiuni întregi de ziariști care ne spală pe creier cu fake-news și care atacă cibernetic alegerile din “Lumea liberă”?

Evident, pe morți nu-i ajută cu nimic că unii ies cu pancarte și-și declară solidaritatea; pentru cei vii, însă, e evident că lumea se împarte în două categorii: cetățenii superiori, aș zice, de rasă pură, care trăiesc în vestul Europei, și cetătenii inferiori, din restul lumii. Dacă un cetățean din clasa superioară moare într-un atentat, este o tragedie mondială, dacă 100 de cetățeni inferiori sunt ciuruiți de teroriști, e doar o statistică și o știre discretă la TV.

Din acest punct de vedere, dresajul a funcționat perfect. Pentru că nu cred că mai e nevoie să subliniem că manipularea prin fake-news ar fi o marcă înregistrată rusească; în fapt, la capitolul acesta, rușii ar trebui să ia lecții de la Occident. Totuși, ceea ce nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă cei care demonizează Rusia și care ne explică faptul că nu e bine doar pentru că există această țară, este că efectul de bumerang al campaniilor media produce, în întreaga lume, efecte perverse.

Bunăoară, există un procent semnificativ de români care nu mai gustă propaganda occidentală și care au simpatii pro-Putin. S-a întâmplat la fel ca în cazul conflictului din Siria, pe care media occidentală, preluată mot-a-mot de cea românească, a încercat să-l prezinte ca pe unul de eliberare de sub dictatura lui Assad, dar care s-a dovedit a fi, de fapt, o agresiune dirijată din exterior pentru a pune mâna pe resursele țării.

Veți fi surprinși să vedeți cât de puțini români mai cred în ceea ce spune presa națională despre conflictul din Siria și câți se informează din surse alternative, inclusiv de pe paginile de FB ale soldaților sirieni, foști studenți la noi în țară.

Revenind la problemă, faptul că se duce o campanie de demonizare a Rusiei nu mai e un secret și generează reacții adverse. Nu spun nici că e bine, nici că e rău, doar constat.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"