„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa”. Invierea Domnului este ultimul si cel mai puternic strigat pe care ni-l adreseaza Dumnezeu Tatal prin Fiul sau, ca sa ne intoarcem la izvorul vietii vesnice, la iubirea sa infinita, la fericirea totala.
Sfântul Francisc de Sales scrie intr-una din cartile sale despre un obicei al potârnichilor de a-si fura ouale unele altora pentru a le cloci. De ce? Ca sa aiba mai multe progenituri, mai multi pui? Din ignoranta fata de propriile oua? Nu stiu. Când puii ies din ouale clocite de potârnichea hoata si aud tipatul sau glasul mamei adevarate, parasesc mama hoata si se intorc la cea adevarata, care a facut ouale din care au iesit. Ce vrea sa ne invete acest exemplu?
Dumnezeu ne-a creat si Satana ne-a furat prin pacat. Creatorul nu ne paraseste: el are diferite forme de a ne striga, de a ne chema la sine, asa cum a facut-o cu Adam: „Adame, unde esti?” (Gen 3,9); tot asa, in decursul istoriei, continua sa cheme omenirea in totalitate, si chiar pe fiecare in parte, in diferite forme. Invierea lui Isus este strigatul cel mai puternic adresat de Dumnezeu intregii omenirii. Azi ne cheama si pe noi la viata adevarata, la viata vesnica.
Acesta este sensul chemarii sfântului apostol Paul: „Fratilor, daca, asadar, ati inviat impreuna cu Cristos, râvniti la lucrurile de sus, unde Cristos sade de-a dreapta lui Dumnezeu. Nazuiti spre cele de sus, nu la cele de pe pamânt… Când Cristos, care este viata noastra, se va arata, atunci si voi va veti arata impreuna cu el plini de slava” (Col 3,1-4).
Acesta este sentimentul cu care toti crestinii, chiar si cei nepracticanti, raspund cu bucurie la salutul „Cristos a inviat!” „Adevarat a inviat!” Acesta este sentimentul cu care cei mai multi crestini s-au apropiat de sacramentul Sfintei Spovezi si al Sfintei Impartasanii de Pasti: chemarea intima de a parasi diavolul, pacatul si de a se intoarce la origini, la Dumnezeu, la viata, la inviere.
Asadar, in acest an dedicat credintei si familiei, este necesar sa ne inradacinam credinta noastra in inviere. La aceasta credinta in inviere ajungem in masura in care ne implicam in cercetarea credintei, trecând prin moartea egoismului, acceptând crucea zilnica.
Culoarea rosie cu care vopsim ouale de Pasti reprezinta sângele in care se afla viata, sufletul. Astazi, aceste oua rosii ne invita sa credem ca Isus a inviat si se afla in Sfânta Taina a Euharistiei, care este alba, dar ne inroseste pe noi, ne da viata cea noua, ne aprinde de focul iubirii divine care ne duce la inviere.
Va doresc tuturor un Pasti fericit si binecuvântat si mai ales va doresc ca atunci când va salutati cu salutul sperantei „Cristos a inviat” si când raspundeti cu „Adevarat c-a inviat!”, sa o faceti cu toata convingerea si credinta ca asa este: „Adevarat c-a inviat!”
Pr. Isidor Dâsca,
paroh si decan de Bacau
Isus inviat, speranta noastra
