Avem carente mari la capitolul mentalitatilor. Unii o recunoastem si incercam sa corectam ceva, unii o stim dar nu ne pasa, iar majoritatea refuzam sa credem asa ceva si continuam sa ne credem spuma umanitatii, leaganul tuturor civilizatiilor, iar nicidecum vreun soi de oameni cu bune si rele, in proportii discutabile.
Bunaoara, daca am avea puterea sa fim obiectivi si sa ne dam o nota proasta, aceea ar fi sigur pentru implicarea in viata publica.
Nu ca ne-ar lipsi spiritul de reclamagii, fiindca, slava Domnului, curg reclamatiile la institutii, furnizorii de servicii sau in redactii. Dar ce ne place cel mai mult si la acest capitol este sa reclamam anonim, sa ne scuturam de pe umeri responsabilitatile pe care le avem in societatea asta, care si asa sta intr-o râna, gata sa se pravaleasca. „Trebuie sa ai curaj, ca mine! Trebuie sa o iscalesti: o dam anonima!”, spunea tunator Farfuridi, personajul lui Caragiale din „O scrisoare pierduta”. Iar de atunci s-a scurs veacul, dar naravul ba.
La fel de adevarat este ca avem ce reclama, dar sa ii luam totusi in colimator pe cei care reclama doar jumatati de adevar sau fapte irelevante in comparatie cu probleme reale, de care fugim ca Scaraotchi de tamâie. Un exemplu, aparent banal: un subsol de bloc s-a umplut de dejectii dintr-o teava sparta, motiv bun de reclamat in stânga si in dreapta.
„Toti sunt mâna in mâna. Cei de la firma de reparatii habar nu au sa isi faca treaba”, spune vocea acuzatoare. Firma responsabila de reparatii nu are insa acces la teava sparta, fiindca locatarii au adus modificari subsolului cu de la sine putere.
Aspect omis insa din reclamatie, fiindca s-ar putea lasa cu amenzi usturatoare pentru locatari.
Alta: lânga un bloc se sapa un sant pentru imbunatatirea sistemului de termoficare, drept pentru care s-au taiat un arbore si gardul viu. „Blocul a inceput sa tremure, este in pericol. Iar cu arborii ce au avut?”, acuza locatarul, pus la grea alegere intre a avea caldura mai ieftina si vederea, la iarna, a crengilor golase ale copacului.
Cât despre tremuratul blocului… Un altul acuza ca magazinele nu mai practica aceleasi preturi, ca pe vremuri, iar altul plânge in amintirea caloriferelor de fonta si a sistemului centralizat. Cu ultimele doua am pasit pe tarâmul absurdului… Implicarea inseamna insa cu totul altceva: participare, nu critici de pe margine.
