Este absolvent al Colegiului National “Vasile Alecsandri” Bacau, iar acum tocmai a trecut prin focul examenului de Bacalaureat. In scaunul cu rotile. Este tintuit in el de la varsta de 9 ani. Dar nu s-a lasat. A mers mai departe, in ciuda bolii de care sufera. I-au fost mereu alaturi parintii, sora, colegii, profesorii. A terminat liceul cu media generala 9.92, iar acum a trecut cu brio si de examenul maturitatii.

Numele lui este Ionel Cioloca. A fost cel mai bun elev din Scoala Beresti-Tazlau (unde a urmat cursurile gimnaziale) si in primii trei pe clasa, la Colegiul National “Vasile Alecsandri” Bacau (unde si-a continuat studiile liceale). Acum a dat Bacalaureatul. A terminat profilul matematica – intensiv informatica, cu media generala 9.92, in clasa a XII-a H. In scaunul cu rotile, in care este tintuit de la 9 ani. Toata perioada liceului a stat in camera de camin, alaturi de mama si de sora lui. Sufera de o boala cumplita: amiotrofie spinala tip II, care ii macina oasele, muschii, coloana. “Niciodata nu l-am vazut sa mearga in picioare, ne-a spus cu lacrimi in ochi Maricica Cioloca, mama. Era mic, plinut si nu mi-am inchipuit ca e ceva in neregula. Mai tarziu ne-au dat medicii verdictul”. Cumplitul verdict! Care insa pe Ionel nu l-a speriat. A mers mai departe. A facut scoala in comuna natala, apoi a venit la Bacau, la liceu. “Cel mai greu imi era iarna. Il duceam pe brate sau cu sania. Ajungeam la scoala cu jumatate de ora mai devreme ca sa-i incalzesc manutele, sa poata scrie”, a mai povestit mama. Si-a dorit mult un baiat. “Si l-am avut. Numai ca Dumnezeu i-a luat foarte mult. I-a luat pe de o parte si i-a dat pe alta”. Adica, in ciuda bolii, a invatat.

Isi depaseste limitele in fiecare zi

Ionel e inteligent, are simtul umorului, e insa si trist, dar nu vrea sa arate, ca a terminat si liceul, ca se desparte de colegii lui dragi, de profesori, de Bacau. “Au fost ca o familie pentru mine. M-au ajutat toti foarte mult. Am primit de la ei multa dragoste si intelegere. Iar domnul diriginte a fost ca un tata”, ne-a marturisit, stand linistit in scaunul sau, in camera de camin, in fata laptopului. “Si acest laptop, cu imprimanta, le-a primit tot cu ajutorul domnului diriginte, care s-a luptat sa atraga sponsorizari sa ma ajute”. Prima proba la Bac a trecut-o cu brio. A fost inceputul. Apoi numai note bune, pentru ca ieri dupa-amiaza sa afle ca a luat si examenul maturitatii cu o medie generala de aproape 9. Nici nu-si facea probleme. L-a incurcat in toti anii de liceu franceza, dar a scapat de ea. “Poate si putin chimia, pe care am ales-o ca proba la Bac. E o provocare pentru mine, dar nu am avut emotii. Am invatat in toti acesti patru ani, asa ca acum nu am mai avut ce invata”, ne-a mai precizat zambind strengar. Iar la Chimie a luat cea mai mare nota – 9.70. Tot anul acesta a primit, la Evaluarea in Educatie, mai intai bronzul si apoi argintul. “Daca participam mai inainte, luam si aurul sigur”, se “scuza”. A fost si campion la sah, olimpic la biologie, participa la concursuri de informatica on-line. Traieste. Normal, ca toti ceilalti copii de varsta lui. Depasindu-si limitele si, mai ales, handicapul.

In vacante, prin spitale

Vacantele si le-a petrecut in spitale. La sanatorii si in statiuni de tratament. Ani la rand, alaturi de mama. Fara prea mare folos. Boala sa, in loc sa se amelioreze, s-a agravat. “Acum macar a stagnat. Cine nu trece prin asa ceva nu-si poate inchipui cat e de greu”, a mai completat Maricica Cioloca. Daca pe la 4 ani mai putea merge cativa pasi sprijinit in carje, in scurt timp nu s-a mai putut ridica deloc in picioare. Insa licarul hotarat care ii sclipeste in ochi convinge: nu se va opri aici. “Vreau sa merg la o facultate de profil, pe informatica. Imi doresc sa pot sa ma deplasez acolo. Oriunde ar fi”, imi mai spune Ionel Cioloca. Un invingator. Invingatorul de la “Alecsandri”.
Roxana Neagu

“A avut norocul sa dea peste un colectiv minunat care mereu i-a fost alaturi. Unde am putut, l-am ajutat cu totii. L-am luat peste tot, unde s-a putut deplasa. A fost pentru toti un copil normal, in ciuda handicapului sau. Cazul lui a unit intreaga clasa. A fost ca un liant pentru noi toti. Si un exemplu pe care nu-l vom uita niciodata. Ma voi lupta sa-l ajut in continuare, sa urmeze si facultatea pe care si-o doreste. O merita din plin.”
Prof. Gabriel Puiu, dirigintele clasei a XII-a H


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ