Dacă nu mi-ați sări prea mulți la beregată, aș spune că inventatorul este sfetnicul lui Dumnezeu. El cârpește fericit Universul, ne ajută să evadăm din înțepeniri, zămislește pofte de aventuri ale progresului, dă cu tifla peste colbul algoritmului, croiește mereu poteci între homo sapiens, homo faber, homo ludens și homo investigans.
Mai ales știința, arta, literatura, arhitectura, tehnologia sunt domenii în care inventatorului îi rămânem datori. Politica, încremenită în peșterism – război, război, război! – este singurul domeniu surd la chemările inventatorului autentic. Spiritelor precum Leonardo da Vinci, Galilei, Edison, Einstein, Koch, Gutenberg, Volta, Bell, Vuia, Goethe, Fleming, Marconi, Picasso sau Brâncuși le datorăm infinit de mult…
Într-o țară normală, opera unui inventator îi poate asigura lui și familiei sale resurse de existență pentru câteva generații. Știți cât câștigă un inventator român, chiar și pentru o creație de vârf? Știți care sunt veniturile salariale ale celor din domeniul cercetării științifice românești? Desigur, nu sunteți străini de această nedreptate. Și nici de exodul multora dintre cei îndrăgostiți de lumea invențiilor. Nu există meseria, ci harul de inventator. Iar harul, într-o lume cu toate doagele în dotare, trebuie respectat. Dar când îi plătim regește pe haidamacii și maneliștii agorei, de unde să mai fie resurse și pentru excelența spiritului?
Deșteptarea vă prezintă astăzi câteva dintre invențiile unuia dintre concetățenii noștri. Demersul aruncă accente și pe sugestia mereu repetată de a organiza sistemul de învățământ ca pe o activitate de investigație, de sărbătoare a noului și a creației. Din păcate, învățământul nostru, care formulează foarte multe răspunsuri de care elevul și societatea nu au nevoie, este bolnav de reumatismele unei scolastici jenante.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
