La o conferință susținută la Loyda University, Chicago, în 1970 – „Lumea, orașul, casa” – (vezi „Ocultism, vrăjitorie și mode culturale”, editura Humanitas, 2006, pag. 31-46), Mircea Eliade cucerea auditorul nu doar prin erudiție, ci și din perspectiva sugerării unor repere esențiale pentru ființarea noastră. El amintește de faptul că, prin 1890, celebrul istoric Theodor Mommsen, deși era foarte bătrân, a schițat, în timpul unei prelegeri, cu o ușurință dezarmantă, planul orașului Atena din vremea lui Socrate. A indicat cu precizie unde locuiau diferite personalități, precum și diferite trasee pe care Socrate și Phaidros le urmau în timp ce abordau varii chestiuni filosofice. Surpriză, însă, Mommsen, care se „plimba” cu nonșalanță prin labirinturile Atenei, a fost luat de braț, la sfârșitul prelegerii, de către un valet care urma să-l conducă pe străzi, întrucât istoricul nu știa cum să ajungă singur acasă, în orașul său, Berlin… Eliade comentează: „Mommsen s-a simțit evident detașat de spațiul profan, neesențial, pentru el fără sens, și în ultimă instanță haotic, al Berlinului modern”.
Mircea Eliade lansează, astfel, dezbaterea care vizează întemeierea cetății, a orașului, așezării. Potrivit opiniei sale, această întemeiere nu trebuie realizată haotic. Mai mult, ea trebuie să aibă un „model cosmologic”: „Dacă lumea trebuie locuită, ea trebuia întemeiată – și nicio lume nu se poate naște din haosul omogenității și relativității spațiului profan”, întrucât ea trebuie să reproducă „lucrarea zeilor”. Istoricul religiilor prezintă și exemple edificatoare din spațiul Romei și Indiei antice. „Centrul Romei era un spațiu gol, mundus, punctul de comunicare între lumea terestră și regiunile subpământene. Roscher (Wilhelm Georg Friedrich Roscher – 21 octombrie 1817 – 4 iunie 1894 – profesor la Göttingen și Leipzig; n.n. I.F.) a interpretat cândva mundus ca omphalos (adică buricul pământului); fiecare oraș ce avea mundus era considerat ca fiind în centrul lumii, în buricul lui orbiss terrarum. Totodată, s-a produs în mod justificat ca Roma quadrata să nu fie interpretată ca având formă pătrată, ci ca împărțită în patru. Cosmologia romană era bazată pe imaginea unei terra împărțită în patru regiuni”, spune Eliade. „În India, adaugă el, orașul, la fel ca templul, este construit după înfățișarea universului. Ritualurile de întemeiere reprezintă repetarea cosmogoniei. În centrul orașului este situat simbolic muntele Meru, muntele cosmic, împreună cu zeii supremi; fiecare dintre cele patru porți se află de asemenea sub protecția unui zeu”.
Casa nu este, nici ea, întemeiată întâmplător în civilizațiile care au respect pentru cosmologie. Ea este o imago mundi, o entitate în care se regăsește „simbolismul cosmic”. „Casa, notează Eliade, nu este un obiect, «o mașină în care să locuiești»; este universul pe care omul și-l construiește pentru sine imitând creația paradigmatică a zeilor, cosmogonia”. La fali, de pildă, o populație din Camerun, „membrii familiei își schimbă locurile în interiorul locuinței în funcție de anotimpuri, momentul zilei și diversele modificări ale statutului lor familial și social”. Casa tradițională chineză este inspirată din simbolismul cosmic: deschizătura din acoperiș, numită „fereastra cerurilor”, asigură comunicarea cu cerul. În triburile amerindiene (la Sioux, de exemplu), „coliba sacră unde au loc inițierile reprezintă universul. Acoperișul simbolizează bolta cerului, podeaua reprezintă pământul, cei patru pereți – cele patru direcții ale spațiului cosmic”. Eliade cultivă interogația aproape retorică: „Ne putem întreba în ce sens asemenea experiențe ale spațiului sacru al caselor, orașelor și țărilor mai sunt relevante pentru omul modern desacralizat”.
M-am întrebat de multe ori, pornind de la discursul lui Mircea Eliade, dacă există în România oraș/așezare sau casă întemeiate după vreun model cosmologic. Am adresat întrebarea și unor istorici, arhitecți, geografi, primari și preoți, altor specialiști în întemeieri de acest gen, dar nu am primit decât răspunsuri concretizate în zâmbete triste și mirări.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
