Instantaneu din patimile Bacaului

    0


    Gardul Bisericii “Sfântul Nicolae”, din centrul Bacaului, este punct de reper pentru napastuitii soartei. Stau la mila trecatorilor, ale caror suflete se inmoaie ca prin minune in preajma zidurilor lacasului de cult, mai ales in zilele acestea, când macar teoretic suntem mai buni. Periodic, politistii locali ii alunga pe sarmani, dar ei revin, ca mustele.

    Politistii nu stau tot timpul acolo, iar intr-o astfel de pauza de vigilenta am gasit doua cersetoare in fata cladirii, dar si pe oamenii pe care ii vedeti in imaginea alaturata. Suspendati intre lumea spirituala, de post, a bisericii si lumea agitata, de frupt, a pietei din apropiere, fiecare facea ce stia mai bine: aurolacul cu ochi tulburi inhala din punga cu drog, iar doi pasi mai incolo, un ciung de mâna stânga cânta la un instrument de suflat cu clape.

    Melodia, cam stângaci interpretata, era celebra „Copacul”, compusa de Jolt Kerestely si ridicata la nivel de slagar de Aurelian Andreescu, in anii ’70. O melodie frumoasa, dar nesfârsit de trista, care are darul sa se infinga adânc in mintea trecatorului si sa persiste minute in sir, precum o amintire la fel de trista.



    Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

    LĂSAȚI UN MESAJ