c) Sintagme explicative
Anumite grupuri de cuvinte (numite şi sintagme dacă între ele există un raport de subordonare) sunt căutate de vorbitori pentru a aduce informaţii utile în înţelegerea mesajului. Important este că odată incluse în enunţ, sintagmele respective trebuie semnalizate ca atare, adică printr-o pereche de virgule. Lipsa uneia dintre ele (în majoritatea cazurilor, este neglijată cea de-a doua virgulă) duce la nedorite confuzii în mintea cititorului. Exemple: 1. „Fălcuşanu şi-a făcut un dublu debut: în echipa naţională, în meciul victorios contra Spaniei şi la masa oferită cu acest prilej, cu care ocazie s-a dovedit a fi un bun interpret de muzică folk” („Sport”, nr.10/1974, p. 20).
Absenţa celei de-a doua virgule (de după cuvântul „Spaniei”) creează impresia că rugbistul de la „Știinţa” Petroşani a debutat de… trei ori: o dată în echipă, a doua oară în meciul cu spaniolii şi, ultima oară, ca folkist. În fapt, performanţele sale sunt doar ca sportiv (cu norocul de a-şi începe cariera într-o partidă internaţională) şi, în clipele libere, ca artist. Semnatarul ştirii se putea dispensa de explicaţia „în meciul victorios contra Spaniei” dacă tot a omis un semn de punctuaţie absolut necesar. 2. „Noi pretindem – declara reprezentantul muncitorilor români de la Uzinele Csepel în octombrie 1918 – ca, împreună cu toate naţiunile din Ungaria şi românii să aibă drept de liberă dispunere asupra sorţii lor, adică ei singuri să hotărască forma de stat în care să trăiască în viitor” („Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, Bucureşti, Editura „Albatros”, 1975, p. 692). Cu toate că este un „şi” adverbial (verificabil prin accentul pe care îl primeşte), la origine este conjuncţie copulativă. În acest caz, perechea de virgule este aproape inutilă, de vreme ce informaţia cuprinsă în interiorul ei este cheia de control pentru adăugirea care începe cu „şi”; se putea folosi o singură virgulă, tot înaintea lui „şi”, care să izoleze circumstanţialul sociativ „împreună cu /…/ naţiunile” de regentul „să aibă drept”. 3. „– Gata, răspunse X, îmbrăcat cu un costum gri, mult prea larg şi ţinând un trabuc mare între dinţi” (Arthur Schnitzler, „Drum deschis”, Timişoara, Editura „Facla”, 1986). Costumul nu are capacitatea de a fuma…
Ca de obicei, vă solicităm să puneţi dv. a doua virgulă în citatele următoare: 1. „Încă şapte-opt luni, poate un an şi totul va lua sfârşit” („Limba română”, nr.4-6/1997, p. 238); 2. „XY ne ataşează tot două texte, <<în speranţa publicării în revistă >> şi ne doreşte o zi uşoară” (febr. 2016); 3. „Ei zic că /zburătorul/ este o nălucă, un om tânăr frumos, care vine noaptea la fete mari, mai ales la femeile de curând măritate şi toată noaptea săvârşeşte cu dânsele lucruri necuviincioase, cu toate că nu poate fi văzut de ceilalţi oameni, nici chiar de cei care îl pândesc” (D. Cantemir, „Descriptio Moldaviae”, Buc., Editura Tineretului, 1965, p. 243); 4. „FLUTURE, fluturi, s.m. l. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit şi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunţi de culori diferite şi un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă” (DEX, 2016); 5. „condur2 sm /…/ Bot., în sintagma condurul-doamnei Plantă ornamentală agăţătoare, cu flori mari, galben-roşcate şi cu un pinten drept” („Micul dicţionar academic”, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2001).
