Interviu cu prof. dr. Jean Ciuta
– Domnule profesor, vom incepe acest interviu cu o reproducere de pe banda, daca sunteti de acord, cu o afirmatie facuta de dumneavoastra, intr-un alt interviu, in 2004, publicat tot in ziarul DESTEPTAREA. Sunteti de acord?
– Da, numai ca as vrea sa vorbim mai putin de politica. Eu am implinit deja 80 de ani, mi-am dat demisia din PNL in 2004, despre care am vorbit atunci. Asta nu inseamna ca nu sunt la curent cu ceea ce se intâmpla in judet, in tara, in organizatia liberala din Bacau, insa am devenit un observator critic. Ia sa auzim.
“…Dupa o experienta traumatizanta de 50 de ani, am procedat la reactivarea Partidului National Liberal in Bacau, la inceputul anului 1990, insa am spus-o si o spun si acum, societatea româneasca nu este pregatita pentru o pura politica liberala. Este nevoie, in primul rând, de o unitate nationala, o unitate a poporului, de o politica social-democrata si apoi liberala. Liberalismul face cariera in Europa, dupa multi ani de acumulari. Eu fac deosebire intre ceea ce se cheama omul politic si politician. Din pacate, din nefericire, noi avem, aproape in toate formatiunile politice, mai multi politiceni decât oameni politici. Omul politic este luptatorul pentru o idee, pentru o doctrina, pentru un program. Va amintesc de Kogalniceanu, de Cuza, de Bratieni.”
– Va mai mentineti si acum, in 2010, aceste afirmatii?
– Le mentin si le intaresc. Imi pare rau sa spun, dar liberalii, conducerea de la nivel central, conducerile de la nivel local nu sunt in stare sa faca un program coerent, care sa scoata tara din acest marasm, din criza in care ne aflam. Au oameni, sunt persoane care pot construi, pot face proiecte pentru tara, nu vreau sa mai fac alte nominalizari, partidul stie mai bine pe ce fundament sta, insa se opresc doar la vorbe. O sa spuna lumea ca Jean Ciuta a fost atâtia ani in partid si acum ne critica. Dar eu cred ca o critica serioasa, argumentata poate aduce idei noi, idei novatoare. Multi din cei care fac parte din PNL au impresia ca nu mai au nimic de invatat, poarta steagul, emblema si sunt liberali. Cu voia dumneavoastra am sa va redau o discutie din Parlamentul interbelic intre marele istoric Nicolae Iorga si Ionel Bratianu. Pentru bacauani, Ionel Bratianu era inginer, el a facut, printre altele, calea ferata de la Bacau la Piatra Neamt. La o discutie aprinsa pe un proiect de lege, Iorga, un savant de talie universala, nu prea suferea sa fie contrazis si i-a spus lui Bratianu ca nu are invata de la el, un inginer. Calm, Ionel Bratianu ii replica: “Domnule profesor, eu am de invatat de la oamenii pe care ii cunosc, chiar si de la un copil, de la un batrân. Eu am facut România Mare, domnule profesor, dumneavoastra ati condus tara câteva luni. Stiti ce aveti de invatat de la mine? Echilibrul, masura, domnule profesor, pe care dumneavoastra le pierdeti in iuresul politic.” Masura si echilibrul, domnule Baltatescu, nu trebuie sa ne paraseasca in politica, in economie, in viata. Politica nu se face in cer, se face aici, printre oameni, indiferent daca suntem liberali, democrati, taranisti sau mai stiu eu ce. Traim in alt secol, in alte conditii istorice si economice. Liberalismul inseamna initiativa, deschidere, curaj, libertate de actiune, incurajarea initiativei private, investitii, sprijinirea clasei mijlocii.
– Va rascolesc amintirile, trecutul apropriat. Aveti carnetul de membru al PNL cu numarul 4. Ce s-a intâmplat in 2004, de ce v-ati dat demisia din partid?
– Eu am fost doua legislaturi consilier judetean din partea PNL. Nu stiu daca imi manifestasem dorinta de a mai candida, erau deja destui tineri in partid, cum era si normal, doreau sa se afirme. Am vazut insa ca incepuse sa se lucreze cu alte “masuri” si chiar mi s-a spus: “Domnu’ profesor, domnu’ Ciuta, dar dumneavoastra nu aveti bani, uitati, au venit oameni care ar dori sa candideze. Daca asa se pune problema, daca au venit altii, eu ma retrag”, le-am spus, ramâneti cu ei si am plecat, insa in sufletul meu am ramas mereu liberal, bunicul meu a fost primar liberal, tatal meu a fost primar liberal, ras-bunicul meu a fost la fel primar liberal, un nepot al meu este primar in comuna mea. Si au mai fost si altele, pe care nu le mai amintesc acum. Era prea mult sa ma invete pe mine liberalismul oameni care nu stiau nimic despre faptele liberalilor.
– Din 2004, in organizatia judeteana liberala, in cea municipala, nu-i pace, nu-i liniste. Schimbari in conducere, demisii, tradari, excluderi, declaratii belicoase, o incoerenta in programe si obiective.
– Sunt la curent, citesc zilnic presa, ma uit la televizor, stau de vorba cu multi oameni, i-am urmarit, insa, nu va suparati, nu vreau sa le comentez, insa nu-i bine ce se intâmpla. Am sa va dau doar doua exemple. M-au mai chemat, chiar dupa demisie, sa le vorbesc despre liberalism si liberali, m-am dus de vreo doua ori, insa i-am rugat si eu ceva, si de acolo m-am suparat si mai tare. Le-am spus ca ei stau in casa lui Mircea Cancicov, liberal, ministru, om politic de vaza al Bacaului, are o statuie la intrarea in parcul care ii poarta numele. De un an si jumatate ii rog sa repare soclul, au cazut niste placi de marmura, altele abia mai stau. Nimic nu s-a intâmplat, sa nu mai spun ca personajul a avut si ochelari, nu mai are nimic. Le-am spus ca m-am suparat foarte tare, aveti primar liberal, le-am zis, viceprimari liberali, sefa de la Parcuri este liberala, cum este posibil. Nu, nu-i intereseaza, este rusine, rusine mare. Ce le-am cerut? Sa ingrijeasca un monument, un bust al unui om, al unui inaintas. Nu vreau sa fiu rau, insa multi nici nu stiu cine a fost Cancicov.
– Domnule profesor, de ce nu reusesc liberalii sa treaca de 15 la suta in preferintele alegatorilor?
– Nu au o conducere competenta, nici la nivel local, nici la nivel central. Nu ma puneti sa dau nume, ca nu-i frumos din partea mea. Asta-i!, spus verde in fata. Si inca un aspect, ce fel de prestanta, ce fel de incredere sa mai aiba oamenii in ei daca fug de la un partid la altul, revin, pleaca din nou, sunt liberali din conducere care au trecut pe la cinci-sase partide. Stiti dumneavoastra mai bine cine sunt. Unii se vând prea usor. Eu cred, sunt convins, ca daca nu esti credincios unei doctrine, unui crez politic, te poti apuca de altceva. Traseism, camelionism, pacat de oamenii care se duc la vot. Am avut un elev la liceu patru ani si nu am putut sa-i pun un sase la istorie, nu invata, si acum este in Parlamentul României si discuta legea Educatiei!
– Suntem in criza, in criza economica, de idei, financiara…
– Opriti-va! Este o criza mentala, de mentalitate, nu-i criza economica cea mai grava, nu-i adevarat, nu suntem noi, România, cu atâtea resurse, intr-o criza economica. Este indusa. Gânditi-va. Si in perioada interbelica ne dorea Europa, Europa industrializata, sa ne tina aproape. Nicolae Iorga s-a opus: Europa nu ne doreste binele, doreste binele ei, ar fi zis marele istoric si am impresia, sa nu gresesc prea mult, ca si acum se intâmpla la fel. Am intrat in Europa, mare bucurie! Polonia, Ungaria, Cehia etc. au stiut sa-si negocieze mai bine aderarea, noi am acceptat tot, fara conditii. Noi am adus Europei, lumii, mari servicii, de la cultura, economie, diplomatie, dar si in domeniul militar, noi ne bateam cu turcii si Europa chefuia, dansa. Noi ce facem acum? Pe cine am trimis la Bruxelles? Pai cum sa fim respectati? Sa ne respectam pe noi, sa ne respectam poporul, traditiile, istoria. Votul se da pe doctrina, pe program, pe om. Ne trebuie tot 50 de ani ca sa ne reabilitam mentalul, ca electorul român sa fie ce a fost, un om onest, cinstit, muncitor, sanatos la minte.
– Sa trecem la un domeniu foarte drag dumneavoastra: invatamântul. Ce se intâmpla, domnule profesor, in invatamântul românesc de nu o mai scoatem la capat, avem câte o reforma pe an.
– Degringolada, o degringolada. In perioada interbelica se facea carte, in socialism s-a facut carte, daca dadeai primele 10 pagini la o parte din câteva manuale, se invata carte. Era disciplina, ordine, nu se facea politica in scoli.
– In afara de politica, ce mai face profesorul Jean Ciuta, la 80 de ani. Data trecuta nu am avut timp sa discutam de viata, de hobyuri.
– Ma plimb, fac piata, ingrijesc trandafirii, citesc si scriu. Nu pot sa ma lipsesc de lectura. Acum s-au dezlipit oamenii de carte, de lectura si e pacat, niciodata nu mai poti recupera. Mai pierd timpul cu televizorul, discut cu prietenii, cu fostii colegi de partid, care mai traiesc. Am vrut sa las mostenire nepotilor, familiei mele câteva carti. Le-am scris cu dragoste, cu aplecare pentru adevar. Nu sunt capodopere, insa sunt pline de viata. “Apicultura in Moldova medievala. Straveche indeletnicire româneasca”, aproape 10 ani am lucrat la ea si nu m-am referit numai la Moldova actuala, ci la Moldova mare. “Bahna-Neamt – straveche asezare de razesi”, o carte in colaborare cu prof. Ion Mitrea. Bahna, comuna mea natala, care inainte de razboi se numea Vasile Gheorghe Mortun, locul unde m-am nascut, am crescut, acolo sunt radacinile mele, am vrut sa stie copiii si nepotii istoria acestei asezari. Sa va mai arat una: “Din scoli si carti invatate si-napoi la lume date”. Prefata acestei carti este semnata de un fost elev al meu, Gogu Iorga, director de scoala, inspector, autor si el de carti. “Reverberatii memoriale sau Jurnalul vietii mele”, o carte autobiografica, dupa cum spune si titlul. Vorba lui Neculce: “Cine ii va da crezare, bine va fi, cine nu, tot bine va fi”. “Deceniul liberal bacauan 1990-2000”, o consider o mica contributie la istoria recenta liberala a Bacaului. Sunt lucuri care nu trebuie uitate. Am lucrat si lucrez la o istorie a mortunestilor, incepând cu Vasile Gheorghe Mortun, scriu articole la diferite publicatii, sunt presedinte de onoare al Societatii de Istorie si Retrologie Agrara. Dar, sa nu uit, multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa public aceste carti, fiicei mele din Italia, SIF Moldova, editurii Diacon Coresi din Bucuresti.
– Ce va face familia? Sunteti un om implinit, un bunic fericit.
– Da, sotia are ceva probleme, insa mergem inainte, am trei copii, trei fete. Teodora este medic in Italia, la Roma, are o fetita in clasa a II-a, a muncit mult, a facut din nou facultatea in Italia, alta fiica, Cristina, profesoara de Istorie la Bucuresti, a treia, Bristena, tot in Bucuresti, lucreaza la o societate comerciala, a terminat Chimia, insa a parasit invatamântul, are doi copii, o fetita si un baiat. Eu sunt un om norocos, am o sotie care m-a iubit si m-a ajutat in viata, pentru care ii multumesc, copiii se mândresc cu mine, am multumit si multumesc mereu parintilor care m-au crescut si Domnului ca m-a tinut in viata pâna acum. Sunt Cetatean de Onoare al Bacaului, ma bucur pentru fiecare zi, pentru fiecare clipa din viata. Si nu-i putin.
– Ca la scoala, domnule profesor. Ce nota dati Parlamentului?
– 6,50, cu indulgenta.
– Presedintelui tarii?
– Fac un comentariu. Nu este un om rau, insa nu a reusit sa puna in aplicare ce si-a propus, ce ne-a promis. Nota 5,75.
– Organizatiei liberale din Bacau ?
– Nu, nu ma puneti intr-o situatie dificila. Sa le dea nota bacauanii. Nu-i mai bine?
– Consiliului Local? Primariei?
– Le dati voi, presa, in fiecare zi câte o nota. Eu le dau, tot cu indulgenta, nota 7.
