In memoriam: Vasile Iosif, în competiţie cu cifrele

0


Când l-am vizitat ultima oară, în 2015 (fotografia de alături am realizat-o în 28 septembrie 2014), îmi cerea senin să ne pregătim de centenar.

Pe 16 mai împlinise 96 de ani şi aproape că uitase să-şi dedice încă un epitaf. N-avea de unde să ştie că oricât ar întoarce cele două cifre, de la o loterie aparent reversibilă, tot la 96 ajungi; prag de netrecut.

Pe 9 decembrie – prima cifră, nu? -, „cântăreţul stelelor din vis”, cum s-a autonumit, a plecat la ceruri. Ne-a lăsat o operă rotundă: teatru (unele piese i-au fost jucate pe scene de primă mărime ale ţării, cu actori pe măsură), proză, poezie, reportaje, aforisme.

Ne-a mai delegat să avem grijă de biblioteca, arhiva şi obiectele care i-au întovărăşit scrisul, aflate acum într-o sală a Şcolii din Căuia, comuna Dealul Morii. Georgiana Ciobotaru, studentă la P.I.P.P. şi educatoare în satul natal al scriitorului, va avea grijă să le aşeze într-un aşteptat muzeu măcar pentru că lucrarea ei de licenţă se numeşte „Literatura (pentru copii) a lui Vasile Iosif”.

Preotul Vasile Lăcătuşu va amenaja un punct memorial în incinta bisericii, iar primarul Vasile Savin şi cadrele didactice din sat vor dori, suntem siguri, ca şcoala să-i poarte numele. Doar aşa autoportretul datat „Răspochi (Căuia), 16 mai 2008” devine real: „pe drumul vieţii, oricât de greu,/am fost învingător, mai mereu,/ca modest aed al timpului meu”.

Vasile Iosif – o complexă emblemă a spiritului creator de pe Valea Berheciului.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ