A preţuit fără rezerve urbea în care a văzut lumina zilei (la 1 mart. 1925). De câte ori venea aici – şi totdeauna subiectul prezenţei era unul din domeniul ştiinţei –, nu rezista ispitei de a deschide o paranteză într-un discurs academic şi de a aminti de ceva din Bacăul de azi ori din vremea copilăriei şi anilor de şcoală (la „Al. I. Cuza”, respectiv „Ferdinand I”). La rândul lui, oraşul şi judeţul i-au acordat academicianului titlurile de Cetăţean de onoare, iar Universitatea „Vasile Alecsandri” l-a declarat doctor honoris causa în 2005.
Duminică, 20 martie, la Cimitirul „Filantropia” din Bucureşti, a avut loc ceremonia de înhumare a celui care a adus servicii incomensurabile societăţii româneşti, în componentele ei ştiinţifică şi socială. Peste 150 de oameni (şi o singură televiziune!) au ţinut să-l conducă pe ultimul drum pe Solomon Marcus, după ce au ascultat cu smerenie şi decenţă circa două ore de discursuri pline de miez.
(Am filmat, fotografiat şi înregistrat aproape tot.) I-am zărit în capelă pe Ionel-Valentin Vlad (preşedintele Academiei Române; a prezentat omagiul celui mai înalt for ştiinţific), Adrian Curaj (ministrul Educaţiei, care a promis că va aplica întocmai sugestiile academicianului de a reforma conţinuturile învăţământului), Ion Iliescu, ex-preşedintele României, Aurel Vainer, preşedintele F.C.E.R., Ionuţ Vulpescu, ex-ministrul Culturii, reprezentanţi ai mediului universitar, ai centrelor de cercetare şi ai Societăţii de Ştiinţe Matematice.
Vom reveni în următoarele zile cu un interviu acordat de membri ai familiei ilustrului nostru concitadin.
