Ne-a părăsit cu aceeaşi discreţie cu care ne-a obişnuit pictorul, sculptorul, muzeograful şi profesorul Mihai Butnaru. Ivit de pe Valea Moldovei (Ţibucanii de Sus, judeţul Neamţ – 1 dec. 1937), artistul şi dascălul de desen a cunoscut un parcurs profesional ieşeano-bucureştean: după Şcoala Pedagogică „Vasile Lupu”, a urmat Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic de 3 Ani, tot din Iaşi, şi a încheiat cu Facultatea de Arte Plastice (desen-muzeologie) a Institutului „Nicolae Grigorescu” din Capitală.

O vreme a predat desenul la Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău, pentru ca mulţi ani să slujească învăţământul pedagogic, la Şcoala Normală „Ştefan cel Mare”. În 1996 este membru stagiar al filialei Bacău a U.A.P., iar în 2003 devine membru titular. Devine cunoscut prin expoziţiile personale (prima, în 1989, de pictură şi grafică, la Moineşti) şi de grup (din decembrie 1970, în Bacău, cu Ştefan Pristavu, Aurel Stanciu şi Mihai-Miluş Semenov, membri ai Grupării „Penelul alb”) şi participă la taberele de creaţie (prima, în 1982). Preferă pictura, grafica, dar a îmbrăţişat şi sculptura: în 2007 a modelat chipul lui Ştefan cel Mare aşezat, în bronz, în curtea Colegiului Naţional Pedagogic Bacău. Replica acestuia se află în incinta bisericii ortodoxe din Sascut-Târg, unde preotul paroh Săviţă Graur găseşte forme adecvate de a-l pune în valoare.

Premonitoriu (?), în 2015 (11 mai) a deschis „Ultima personală”, la Galeriile „Ion Frunzetti” din Bacău. Deşi un „ins discret”, C. Călin a identificat pe simeze „câteva lucrări euforice, explozive, surprinzătoare”. Personal mi-au reţinut atenţia atunci portretul Bădiei (Ernest Maftei) şi peisajele domoale, adevărat balsam sufletesc. Ulterior, la Galeriile „Lascăr Vorel” de la Piatra-Neamţ, s-a remarcat ca „un rapsod, cu tehnică diversă” (Lucian Strochi).

Paralel cu creaţia artistică, Mihai Butnaru şi-a dedicat o bună parte din timp amenajării unui muzeu al localităţilor Ţibucani şi Davideni, inaugurat în 1997. L-am vizitat în 2002, împreună cu Cornel Galben, şi am apreciat priceperea muzeologului (a se vedea parcursul profesional) de a asocia trecutul cu imediatul. A redactat şi un ghid al aşezământului, aşa încât edilii ţibucăneni beneficiază de o operă încheiată.

Se pregătea să ia parte la prezentarea cărţii Georgetei Manea „Iniţiere în artele plastice. Un ghid pentru fiecare”, pe care a prefaţat-o, dar Dumnezeu l-a chemat la el.
Ne va fi dor de bunătatea-i nemărginită!

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

9 COMENTARII

  1. Mi-a fost profesor la Liceul Pedagogic. Un profesor care s-a dedicat meseriei in totalitate si care a fost mereu alaturi de elevii sai. Dumnezeu sa-l ierte si sa-i fie tarina usoara.

  2. „Nu moare acela a carui amintire ramane! /Moartea e doar ranita pe care o lasam la capatul drumului/Plugul care intoarce tarina vietii!/Un mormant este mai adanc decat il sapa groparii/Caci fara margini este abisul durerii….Dar mai adanca se va dovedi groapa in care vom ingropa insasi Moartea/Caci fara margini fi-va avantul Vietii!/ Tulpini rastignite se roaga, implora, lacrimeaza amintirea……Aseaza-ti in Cruce gandul si mainile/Lacrimi curgand ne spala taranile…..Acela a carui amintire ramane, nu moare”!

  3. Domnul profesor, Mihai Butnaru, a fost un profesor desavarsit in arta-i pura, de o valoare inestimabila! Lucra cu multa pasiune, era un devotat cadru didactic, iubea elevii si-si indragea meseria pe care o practica cu multa tenacitate si cu entuziasm artistic.
    Desi mi-a fost profesor de desen la Liceul Pedagogic, din punctul meu de vedere, il consider un adevarat profesor (si folosesc timpul prezent, pentru ca imaginea Domniei Sale este prezenta in memoria mea).
    Fie ca Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! 🙂 Adresez condoleante familiei!
    Drum lin si senin printre stele, MAESTRE!

  4. Dumnezeu sa il odihneasca…a plecat dintre noi …dar va ramane vesnic in sufletele celor care l-au cunoscut si s-au bucurat de sprijinul neconditionat oferit cu bucuria de ajuta pe fiecare.Ma numar printre cei care l-au intalnit printre cei care s-au bucurat de sprijinul Domniei sale. Regret profund plecarea sa la cele vesnice si sper ca va fi acolo la lansarea cartii de acolo de sus ne va binecuvanta si se va bucura alaturi de noi. Transmit sincere condoleante familiei indoliate .

LĂSAȚI UN MESAJ