Noile modificari din programa scolara de la gimanziu, incluse in patru variante, puse in dezbatere publica, au inflamat comunitatea scolara, profesori, elevi si parinti. S-au organizat dezbateri la nivelul inspectoratelor scolare, pe catedre, s-au enuntat pareri pro si contra, mai ales. Nici presa nu a ramas deoparte, invitând in studiouri, gazduind in paginile ziarelor reprezentanti din mediul academic, universitar, liceal si gimnazial, care, aproape in unanimitate, s-au pronuntat impotriva majoritatii modificarilor propuse, calificându-le inoportune, „adevarate crime” la adresa identitatii noastre. Au intrat in aceste dezbateri publice si organizatii negurnamentale.
O asemenea dezbatere publica a fost organizata si in Bacau, la sfârsitul saptamânii trecute, al carei moderator al fost conf. univ. dr. Adrian Jicu, la care au fost invitati profesori din licee si gimnazii, parinti, elevi. A fost o reprezentare aproape ideala. Timp de peste doua ore s-a vorbit aproape numai despre soarta Limbii latine, care ar putea fi scoasa din orar. Ca om care mai stie câte ceva din acest domeniu, am ramas surprins de totala neadecvare a interventiilor unor distinse cadre didactice, care, din dorinta de spune cât mai mult, pledându-si cauza, au sfârsit in lamentari, aspecte marunte din cancelarii, din razboiul lor cu parintii si colegii din scoala. Ba, aproape fara exceptii, s-a ajuns la adevarate lectii de predare a limbii latine, de gramatica, care au macinat timpul si rabdarea participantilor.
Dar ceea ce m-a frapat a fost metoda folosita, cea a citarii: “a spus Ana Blandiana”, “a scris in Tribuna…”, “a spus Academia”, “s-a dat la televizor”. Eu ma asteptam la idei, luari de pozitie pertinente, nu la dizertatii de la catedra, cum s-a intâmplat, din pacate. Sigur, sunt si rezultate, foarte bune rezultate la concursuri si olimpiade, dar nu despre o dare de seama era vorba. Nota aparte a facut profesorul de Istorie prezent: scurt, la obiect, cu trimiteri la inaintasi si exemple din prezent, exprimându-si propria opinie despre actuala reforma.
Am retinut insa cu interes interventiile unor elevi, dar si ale unor parinti, care au adus prospetime, sinceritate, pragmatism, prin modul lor de gândire, de apreciere, de acolo, din banci, vizavi de unele modificari propuse: cât timp Româna este obiect de examen, elevii vor alege acest obiect, in detrimentul Latinii, ca sa ma refer doar la un exemplu. Parintii au fost de aceeasi parere, aducând in discutie calitatea unor profesori, a modului de prezentare in clasa, opinie impartasita clar si de prof. Ioan Danila: „Cheia este la profesor”. Asa, in general, a fost bine.
