Iluzia controlului

0

Societatea moderna a decis ca poate supravietui la infinit daca reuseste sa instaureze un control absolut asupra membrilor sai. Este, fara indoiala, o iluzie; la scara istorica avem exemple nenumarate de societati care credeau ca pot controla totul si care, in cele din urma au clacat sub presiunea fortelor interne sau a celor externe. Ceausescu a crezut ca detine controlul absolut si a fost tradat chiar de persoanele in care avea cea mai mare incredere iar societatea româneasca a fost nevoita sa se schimbe din temelii la presiunea fortelor externe.

Dupa 11 septembrie, sub pretextul necesitatii luptei antiteroriste, Patriotic Act dar si alte legi au permis guvernului federal sa-si spioneze propriii cetateni. Comunicatiile acestora sunt inregistrate si analizate, miscarile lor sunt monitorizate. Dupa atacul de la Charlie Hebdo, guvernul francez a decis sa copieze modelul american. Alte state folosesc, mai mult sau mai putin legal, aceleasi metode. Si totusi, rapoartele spun ca supravegherea electronica nu a dus la prevenirea niciunui atentat. Organizatiile pentru drepturile omului sustin ca majoritatea „teroristilor” condamnati in SUA au fost indemnati sa pregateasca atentate de agenti provocatori ai FBI. Supravegherea electronica nu a impiedicat atentatul de la Boston si nici sutele de incidente armate in care unul sau mai multi tragatori au deschis focul asupra populatiei. Nici in Franta, supravegherea electronica nu a anticipat atentatele de la Paris de luna trecuta.

In paranteza fie spus, atunci când Ceausescu supraveghea societatea româneasca era „rau”, Occidentul denuntând acest control care incalca drepturile omului; astazi, insa, acelasi Occident aplica hotarât masuri la care Ceausescu nici n-a visat. Asistam, de fapt, la o incoerenta a discursului explicata de motivatiile politice. De exemplu, când acelasi Ceausescu incerca sa faca sistematizarea teritoriului, Occidentul s-a revoltat si a demarat campanii de „salvare” a satului românesc, amenintat de buldozerele comuniste. Astazi, când acelasi sat românesc este amenintat cu disparitia din cauza saraciei, Occidentul ne bate obrazul ca avem prea multe sate si prea dispersate.

Este controlul electronic al cetatenilor indreptat impotriva terorismului? Daca avem in vedere rezultatele obtinute pâna acum, raspunsul este, probabil, negativ. Mai degraba, tot acest angrenaj construit pentru control, de la supravegherea telecomunicatiilor pâna la trupele de interventie, este indreptat impotriva amenintarilor interne.

Societatile pot fi schimbate cu ajutorul unor forte externe – cum a fost cazul României, care a trebuit sa se supuna, de exemplu, cerintelor de aderare la UE – dar si interne. Exista numeroase semnale cum ca actualul echilibru economic este destul de subrezit. Polarizarea sociala, acumularea bogatiilor de catre o mâna de oameni, austeritatea impusa ca panaceu, caderea nivelului de trai, toate acestea pot duce la revolte si, in final, la schimbari sociale. Ar putea controlul social sa impiedice aceste schimbari?

Istoria ne-a demonstrat ca nu.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ