Identitati fluide / Expozitia personala a lui Marius Craita Mândra

    1


    Traim fragmentar, precar, timpul prin care trecem e farâmitat si teribil de grabit. Pare din ce în ce mai greu sa gasesti ragazul unor convorbiri cu tine însuti cel profund, adevarat, dincolo de mastile si conventiile sociale, de ipocrizia generalizata, comoda, calduta. E un timp bezmetic, al schimbarilor rapide, multiple, al alteritatii, al identitatilor fluide. Al nevrozelor, anxietatii, si al unei mari singuratati. Asta în ciuda multimii de retele de socializare, niste simple fatade, de cele mai multe ori. Pentru ca acolo nu este locul unei comunicari firesti, vii, fata în fata.

    Eu asa vad si simt lucrurile, si asta îmi transmite si noua expozitie personala a lui Marius Craita Mândra, un artist care se cauta în mod febril pe sine si cauta si oameni care sa-l înteleaga, carora le poate adresa mesajele lui. No borders se intituleaza expozitia sa de la Galeria Noua, o foarte incitanta invitatie la reflectie. Expuse într-un spatiu restrâns, intim, lucrarile te asediaza cu o multime de întrebari. De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptam? E numele unui faimos tablou de Gauguin, care-mi vine în minte. Desi acum ma refer la un alt gen de pictura, una trecuta prin neo-expresionism, pop art, postmodernism. Dar esenta lucrurilor e aceeasi, pentru ca sufletul omenesc si nevoile sale nu s-au schimbat. E aceeasi nevoie de dragoste, întelegere, tandrete, comuniune, compasiune. Nevoia de autocunoastere, de sens, de calda, sensibila umanitate.

    Expozitia lui Marius Craita Mândra, avându-l drept curator pe un alt artist al generatiei sale, foarte personal si interesant în demersurile sale, Dragos Burlacu, este una cu semnificatii profunde, tulburatoare, nelinistitoare. Cu unitate stilistica, atmosfera si mister. Ce sunt aceste chipuri care se ascund dupa câte un obiect, sunt blurate, nu au trasaturi, ce este acel trunchi fara cap, dupa ce striga acele guri deschise dintr-un tablou numit, atât de sugestiv, Dialog pe verticala? Sunt personaje fara identitate (asa se si intituleaza seria de portrete), pierdute într-un dureros anonimat, personaje care vorbesc singure, striga în desert.

    Îti dai seama ca nu traiesc, ci vietuiesc, supravietuiesc, mai exact, într-un fel mecanic, într-o lume robotizata, artificiala. De unde senzatia de gol interior, de imensa tristete. Da, noua expozitie a unui înca tânar artist, cum e Marius Craita Mândra, te pune pe gânduri, te scutura, te frisoneaza. Cred ca este, daca nu ma însel, a saptea lui personala, în care Marius este foarte el însusi, cu o identitate artistica matura acum, adâncindu-si temele predilecte, cercetarea pe cont propriu.

    Din fericire, nu seamana deloc cu seniorul, cunoscutul pictor Vasile Craita Mândra, fiul având destul talent si determinare de a-si urma un drum care-i apartine. Marius este un om al timpului sau, este conectat la activismul generatiei sale, aratând ca îi pasa de tot ceea ce se petrece în jurul sau si ca ia atitudine cu mijloacele specifice artei. Pe lânga calitatile picturii sale, remarcabila prin atentia pentru compozitie, pentru detalii, el este o constiinta activa, refuzând apatia, indiferenta. Expresiva, puternica, noua sa personala, No borders (fara frontiere) lasa câmp deschis interpretarilor, chemând emotia si reflectia.



    Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

    1 COMENTARIU

    LĂSAȚI UN MESAJ