28 martie 2024
ActualitateIazul de la Fichitesti. Poezie si peste cu Nicolae Mihai

Iazul de la Fichitesti. Poezie si peste cu Nicolae Mihai

Intr-o vineri, acum vreo doua saptamâni sa fie, la ora 3.20 dimineata, stateam cu aparatul de fotografiat pregatit in fata unei scari de bloc, la incrucisarea strazilor Republicii cu Aeroportului. Voiam sa-l surprind pe Nicolae Mihai cum coboara, inarmat cu tot ce trebuie, pentru o partida reusita de pescuit. Vorbiseram la telefon cu câteva minute inainte. Partea nostima a fost ca l-am asteptat la alta scara. In zona sunt patru blocuri cu sapte etaje, distribuite intr-un careu arhitectural, având ca punct central intersectia semaforizata. Eroarea a fost reparata repede, tot printr-un telefon, asa ca nu a scapat nefotografiat. Aveam in plan sa mergem la Fichitesti (Cabesti). Si daca tot mi-am propus sa iau baltile la rând, ca sa nu fiu banuit de subiectivism, de ce sa nu vad la lucru un poet pasionat de pescuit.

01 Iaz Fichitesti panorama

Copilaria mi-a fost acoperita de apa



Am ales ca traseu varianta cu drumul cel mai bun. Bacau – Sascut – Podu Turcului. De aici, spre Cabesti – Fichitesti pe DJ 11A. Dar nu am facut dreapta pe drumul care se noroieste când ploua, ci am mai mers pâna la iesirea din localitate, inca vreo trei kilometri, luând-o apoi imediat dupa abruptul de deal, placat cu parapet din piatra, tot la dreapta, pe drumul pietruit. Dupa cinci sute de metri ajungi pe malul drept al iazului, cel mai mare din judet, cu o suprafata de nouazeci de hectare. Este alimentat de pârâul Pereschiv. Am ajuns inainte de rasaritul soarelui. Pe durata a aproape doua ore de mers am avut timp sa stam de vorba. Nicolae Mihai s-a nascut si a copilarit in acelasi sat cu Sergiu Adam, Cosmesti, in apropiere de Tecuci. Dupa liceu a plecat la Galati, la Scoala tehnica de impiegati de miscare. Asa avea sa ajunga, datorita serviciului, sa se stabileasca in Bacau, in urma cu treizeci si cinci de ani. A urmat si cursurile Facultatii de Litere, de paisprezece ani lucrând ca bibliotecar la Liceul de Arta „George Apostu”. Publica mai multe volume cu versuri (in numar de noua, apreciate cu doua premii ale Uniunii Scriitorilor) si, in timpul ramas liber, merge la pescuit. „Malul Siretului si padurile din lunca au fost leaganul copilariei mele. Locuri care m-au inspirat in poezii dar mi-au stârnit si pasiunea pentru peste. Mergeam cu flacaii din sat si prindeam peste cu mâna. Aruncam cu pietre lânga mal, unde se vedeau pestisori, si in tulbureala aceea formata de mâl, ii luam si-i bagam in sân. Prin clasa a cincea prindeam deja peste mare. Ma bagam la plaghii, stii ce-s alea, radacinile arborilor de pe mal, dezgolite de curentul apei. Cautam acolo cu mâna prin cotloane. Nu aveau unde sa fuga. De acolo a inceput boala cu pescuitul.”

Nicolae Mihai

Dimineata cu emotii

Odata venit in Bacau, reintâlnirea cu Sergiu Adam i-a dus inevitabil pe balta. „Lui ii placea mult sa pescuiasca pe Tazlau, la Floresti, Tescani. Dadeam la clean, mrentusca. Dar eram mai multi: Mitulescu, Verman, Voica, Geo Popa, Victor Munteanu. Colaborând la reviste am participat si la concursurile de Cupa Presei. Am luat si locul intâi… si doi, si trei. In Delta nu am ajuns niciodata.” Soarele sta sa se ridice de dupa deal, inrosind undele lacului. Se grabeste sa intinda sculele. Are totul gata pregatit. Nada facuta, mamaliga, viermisori si multe râme. Cât fac eu câteva fotografii deja arunca prima lanseta. Ziua se anunta superba asa ca malul se umple de pescari. Vine paznicul. Taxa este de cincizeci de lei de persoana pentru o cantitate de cinci kilograme de crap, mai mare de un kilogram. Ne roaga sa eliberam crapul mic, sa mai creasca, pentru ca este destul peste mare. Regulile sunt aceleasi ca si la Motoseni. La varga, carasul incepe sa dea navala. Unele exemplare au burta plina cu icre. Nicolae ramâne consecvent, urmarind cu atentie vârfurile lansetelor. Pe la opt, prima zvâcnitura serioasa. Se apuca sa mulineze. „E mare!” Sub palarie chipul i se destinde a zâmbet. Urmarim toti drilul, incordati ca si lanseta devenita arc. Trec minute bune. Inca o smuncitura si… struna sfichiuie aerul. „S-a dus!… Cu tot cu montura.” Dupa o ora, parca trasa la indigo, aceasi poveste. Alta montura rupta. Lasa numai un singur cârlig. Pâna la amiaza prinde doar trei crapi, sub o jumatate de kilogram, pe care-i elibereaza. A intrat si la mine unul. Ma multumesc insa cu poala de carasi adunata in juvelnic.

Recoltare de control fitofag, novac si sanger (2)

S-a spart ghinionul

Ni se face foame asa ca luam o mica pauza. Cautam putina umbra in spatele masinii. Apoi trag o raita pe la ceilalti pescari, sa vad cum stau. S-au prins doi crapi, de trei – patru kilograme. Când ma intorc, poetul meu are iar lanseta arcuita. „Nelu… scoate-l tu!” O tin in mâna treizeci de secunde si simt zvâcnirea pestelui. I-o inapoiez, spalându-ma filozofic pe mâini. Daca-l scap eu?! Ma tin mai bine de coada minciogului. Cu o rabdare demna de pus in versuri, un bot cascat iese din apa. E cosas. Imi intra putina apa in cizme dar namila ajunge teafara pe mal. Are aproape cinci kile. In sfârsit il vad pe Nicolae Mihai fericit, cum sta incordat sa nu-l scape, la poza pentru colectie. E doua si jumatate dupa amiaza. Mai stam putin si ne hotarâm sa strângem. Mergem pe la sediul fermei sa cumparam peste. Am vazut doua barci cu plase lânga celalalt mal, la un pescuit de control. S-a recoltat fitofag, novac si sânger, pentru ca au ajuns la maturitate, tocmai in ideea de a proteja crapul si cosasul. Drumul la intoarcere, aproape o suta de kilometri, ni s-a parut mai scurt. Ajungem pe lumina. In scara blocului il astepta sotia, Angelica. O anuntase ca nu vine cu mâna goala. „Unde sunt vecinii sa ma vada? Când nu prind nimic sunt toti calare la geam.” Este prima lui captura importanta din acest an. Ar trebui sa ii dedice o poezie, asa ca ii urez… „Condei incins!”

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri