Gunoiul a fost dintodeauna o tematica extrem de generoasa, pe marginea subiectului scriindu-se si vorbindu-se…„fara numar”. Unii au scris carti, altii au emis vorbe de duh, au aparut chiar si bancuri etc. In fine, mai cu seama, s-au facut bani pe seama acestor resturi nefolositoare majoritatii dintre noi. Evident, de catre baietii destepti.
Pe lânga ei, si trepadusii, mici si mari. N-am nicio problema cu asta, mai ales ca, nu-i asa?, tara e plina de gunoaie. Le gasesti mai ales acolo unde nu vrei, unde n-ar trebui sa fie. Prin urmare, e ok sa se faca bani din gunoaie, daca e cineva care sa faca din asta o afacere. Problema e ca-mi doresc sa-si si faca treaba pâna la capat, sa fie curat, asa cum e normal, daca tot se si taxeaza strângerea „menajerului”.
Cred ca toata lumea ar intelege si s-ar conforma regulii. Numai ca frumosul nu tine o eternitate, incepe sa mai paleasca, de la o zi la alta, sa apara fisuri, estompari ale culorii originale, deh, timpul lasa urme. Asa si cu…gunoierii afaceristi pe care ii gasesc extrem de lacomi, fiind dispusi fara nicio emotie sa umble la tarife, in sus, bineinteles. C-asa e regula… In schimb, nu par la fel de concesivi când e sa curete cum trebuie ghena, inclusiv in jurul ei. Sau sa vina mai des (decât o fac in realitate) sa ridice gunoiul menajer.
Ori sa imparta mai multe containere. Prin urmare, mi se pare normal ca oamenii si autoritatile locale sa se revolte, caci, pâna la urma, se plateste un pret pe un serviciu care trebuie prestat. E firesc ca beneficiarii sa critice pretul mare al gestionarii gunoiului menajer, si serviciile deficitare, in unele cazuri. De ce ar plati mai mult pentru acelasi serviciu, se intreaba poporul, când regula scrisa din hârtoagele gunoierilor este ca sa se tina seama de cât poate suporta buzunarul românului fiecare crestere anuntata.
Caci supararea vine de la cuantumul acestei taxe si calitatea serviciilor de salubrizare. Ca orice taxa obligatorie în România, de multe ori o platesti si, în schimb, nu prea primesti ceva pe masura. Si asa, vrem – nu vrem, ajungem la parafraza vorbei din popor luata: vezi mai întâi gunoiul din ochiul tau si apoi apuca-te sa cresti tarifele.
