Fiecare moare la fel

3

Toți oamenii sunt egali, numai că unii sunt mai egali decât alții. Chiar și după ce mor. După atacul de la Parlamentul britanic, în care și-au pierdut viața două persoane, toată lumea „civilizată” a înmărmurit și transmite mesaje de condoleanțe, se iau măsuri, liderii politici își expun opiniile…

După antentatul de săptămâna trecută, de la Damasc, în care au murit 74 de persoane, lumea „civilizată” nici măcar nu a tresărit. Ba chiar parcă s-a văzut o sclipire de bucurie pe undeva, că doar morții erau din tabăra guvernamentală, nu de la „rebelii moderați”, alternativa impusă de Occident la dictatura lui Assad.

Și în Orient, la fel, morții dunt de două feluri: cei din partea regimului, care nici nu sunt amintiți, și cei din partea rebelilor, care sunt glorificați. La fel și la necombatanți: civilii uciși de atentatorii sau de bombele rebelilor sau ale aviației americane sunt trecuți sub tăcere, însă, când victimele sunt ucise de trupele guvernamentale, toată presa occidentală relatează evenimentul pe spații largi.

Oricum, la nivelul de nebunie din lume, ce mai contează că unii sunt amintiți și unii nu?! Deja e prea târziu pentru a mai încerca schimbarea lucrurilor, pentru a încerca readucerea istoriei pe un făgaș cât de cât normal. Timpul dialogului a trecut, e vremea ca armele să vorbească. Și, din păcate, vor vorbi.

Pentru că politicienii și oamenii de afaceri au decis că pot controla evoluția evenimentelor, că au suficienți bani și gloanțe pentru a-și permite să trateze cu indiferență solicitările plebei. Capcana aceasta a funcționat în fiecare etapă istorică: clasele superioare s-au izolat în turnuri de fildeș mințindu-se că pot rezista izolate de nebunia de afară. Și, de fiecare dată, focul pus chiar de ei cu gândul că vor înrobi masele, i-a măturat și pe ei.

Criza economică, imigranții, destrămarea UE, conflictele acerbe din Orient, toate acestea sunt manifestările unei crize ideologice profunde. A ideii cum că cei 1% care dețin bogăția mondială vor continua să-și impună viziunea în continuare, fără nici un risc.

Dar istoria ne învață altceva. Și, într-un final, între civilul ucis de un rebel sirian și un civil englez ucis de un terorist musulman nu există nici o diferență.

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Aşa e….istoria ne-a invatat ca daca a murit Saddam care le baga pumnul in gura sa respecte cat de cat regulile, a aparut ISIS care-si taie capete cand sunite, cand siite. Daca-s turci, omoara prin sud kurzi, daca-s albanezi se bat cu bosniaci, daca nu-i Boko Haram sunt khmerii rosii sau talibani…si acum 1000 de ani, tot ISTORIA ne arata ca vesticii puneau caramizile universitatilor iar hanul mongol sugea țâța iepei ca să nu mai spun la ce sunt bune caprele-n Coran. Problema e ca au fost retardati si nici ca vor sa se emancipeze…atat stiu:Hallah pe care il baga fortat pe gat si celorlalti. Sa mai ramana exact cati am botezat eu….

  2. Ia vezi tu, prietene, cine i-a radicalizat si inarmat pe retardatii aia care taie capete… Ca radicalizarea a facut-o Arabia Saudita, aliatul de nadejde al SUA in Orient iar armele au venit de la europeni – Franta, Anglia, Germania…

  3. Amin!
    Europa ne-a obișnuit deja cu jalea și plânsul în două viteze.
    Mâine vremea va fi frumoasă, temperaturile minime vor fi mai mici decât cele maxime, optzeci de morți în Afganistan, o educatoare a dat o plamă unui copil, șaișopt de morți în Yemen, grevă la fabrica de vândut chestii… BREAKING NEWS, șoc la Londra, doi morți și zece răniți!!! Tocșouri fără pauze publicitare, toți sunt specialiști și știu de ce se întâmplă („ăștia-s nebuni, n-ai ce să le faci”). Apoi o mai bagă pe-aia că ei ne atacă pe noi pentru că suntem civilizați, ne invidiază pentru stilul nostru oameni liberi, pentru muzica noastră prea bună și că suntem mult superiori iar ei mor de ciudă că avem democrație… Dacă-i întrebi că, în cazul ăsta, de ce cele mai multe victime și cele mai multe atentate sunt tot în țările arabe, răspunsul după o pauză publicitară…
    Câteva exemple rapid, nu ne permite spațiul.
    1. După atentatele de la Paris, doliu european și jale mondială, momente de reculegere la toate meciurile de fotbal… Frederic Kanoute, un fotbalist din Mali, își exercită dreptul la liberă exprimare: „Ceea ce se întîmplă în Paris e un dezastru, dar asta se întîmplă zilnic și în alte părți ale lumii. O viață a unui francez nu are vreo valoare mai mare decît a unui copil palestinian.” Un ziar din România care zicea că lui îi pasă de sport poate prea mult, alături de alte sute de organe de liberă exprimare din vest, au rămas cu gura căscată. Ziarul mai sus pomenit din România titrează: „Afirmație CIUDATĂ a unui fotbalist…”. Ce poate fi ciudat în a afirma că viața unui copil din Palestina, care se joacă nevinovat pe plajă pentru că ora mesei nu vine în fiecare zi, nu e cu nimic mai prejos decât viața unui european care se distrează la un concert rock? Într-un târziu și-au dat seama oamenii de la ziar că ciudată nu era decât mirarea lor. Au modificat titlul, dar sentimentul lor era deja exprimat…
    2. În timpul Campionatului European de fotbal din Franța are loc un atentat sîngeros la Istanbul. Uriaș, zeci de morți. Niciun moment de reculegere la începutul meciurilor. Justificarea occidentală e de-a dreptul șocantă: „Turcia tocmai a fost eliminată de la Turneul Final, așa că nu mai vedem rostul…”!!! Face cineva pariu că dacă atentatul ar fi avut loc în Olanda, care nici măcar nu a participat la Turneul final, nu ar fi început nici un meci fără moment de reculegere…?
    Argumentul că „plângem mai ușor pentru cei mai aproape de noi” nu ține, pentru că Turcia, Afganistan, Iran, Syria, Palestina sunt mult mai aproape de noi decât Măria Sa Statele Unite, iar la orice victimă de pe la ei media mainstream are treabă zi și noapte…

LĂSAȚI UN MESAJ