Indemnul unora de a nu mai plati o marfa sau un serviciu daca vânzatorul ori prestatorul nu-ti elibereaza si bon fiscal pare tentant la prima vedere, dar greu de aplicat in conditii concrete.
Foamea de bani a statului român a adus pe tapet si un astfel de indemn, care dupa unii vine din pornirea fireasca de a-i pedepsi pe cei care se dedulcesc la evaziune fiscala si fac “bani negri” din comert sau servicii aparent albe.
Just doar pâna la un punct, pâna la momentul in care ar trebui sa pleci cu marfa sau cu serviciul gata facut si sa-i faci, comerciantului, din usa, numai bezele. Va imaginati, insa, ce poate iesi dupa o asemenea incercare?
Ce palma mai grea ii poti da unui comerciant incorect (pentru a nu spune altfel!) decât sa-i inchizi firma si sa-i interzici sa mai practice o astfel de activitate de aici incolo? Numai câteva sanctiuni de acest fel, plus amenzile de rigoare sau si altele mai grele, si vestea s-ar duce in lume ca de un popa tuns.
Am fost, recent, in minunata Tara a Bârsei. Incântat de ce am vazut si facut, dar ingrijorat ca ceea ce imi spunea un amic agent de turism (si nu unul oarecare, ci unul important pentru zona noastra) s-a adeverit.
Amicul meu nu face afaceri cu pensiunile turistice, in general, dar mai ales cu cele inscrise in programe asa-numite “de agroturism”. De ce? Pentru ca cei de acolo nu dau factura. Nu dau nimic. Incaseaza banutul si iti ureaza drum bun, pe lânga invitatia de a mai trece pe acolo.
Tu, om obisnuit, nu ai nevoie de facturi si bonuri fiscale, dar agentul de turism, care ar putea trimite in pensiunile de acest fel grupuri organizate, are nevoie. Facturi nu se taie, turism organizat nu se face! Pierderea de partea cui este?
Despre bonuri fiscale (ca de facturi nu mai incape vorba) se poate vorbi, in acest fel, si daca treci prin piete, prin oboare, pe la tarabele cu suveniruri de vacanta etc.
Cine are casa de marcat la taraba? Cine ar mai sta sa tasteze pe aparat? Fiscul a venit cu o obligativitate inscrisa in lege pentru asemenea soi de comercianti. Fara bon fiscal nimic nu ar trebui sa fie vândut.
Dar, solutia nu se dovedeste viabila. Atunci, daca nu merge, de ce sa ne mai cramponam de ea? De ce sa nu cautam alte solutii? In unele situatii, chiar comerciantii (considerati in sensul larg al acestui termen, adica si industriasii si agricultorii si prestatorii de servicii) spun ca ar avea solutii, dar constata ca taman guvernantii, adica autoritatea cea mai inalta, nu stau de vorba cu ei.
Si, atunci, de ce sa mai cautam si noi nod in papura?
