Camera Deputaților a adoptat inițiativa legislativa de modificare a Constituției prin care familia să fie definită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie.
Știm cum s-a ajuns aici: s-au adunat câteva milioane de semnături de către biserici și ONG-urile subordonate iar în media s-a creat o presiune imensă nu atât pentru a determina aprobarea acestei idei, cât pentru a-i determina să tacă pe aceia care au altă opinie. Scopul este aparent nobil: familia trebuie să fie formată doar dintr-o femeie și dintr-un bărbat, pentru că așa am fost învățați că ar fi normal, așa a fost mii de ani și nu trebuie să schimbăm cu nimic această regulă.
Și pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus simplu „familie tradițională”. Doar că, în graba de a stopa căsătoriile între persoane de același sex, s-a ajuns în altă parte.
Pentru că nu există o „familie tradițională”. De-a lungul secolelor familia a fost mereu altfel organizată. Uneori familia însemnă bunici, părinți, copii, nepoți, unchi, mătuși, veri la un loc. Acum 50 de ani, „familia tradițională” la români era altfel decât acum. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, însă, sunt o sumedenie de familii în care există doar un singur părinte ori chiar niciunul, copiii fiind crescuți de bunici.
Pe motiv de divorț, deces sau plecare la muncă în străinătate. Ce facem, scoatem în afara legii aceste familii pentru că nu mai îndeplinesc cerința constituțională? Interzicem divorțul pentru ca familia să fie formată din bărbat și femeie? Obligăm părintele supraviețuitor să se recăsătorească rapid pentru ca familia să se încadreze în definiție? Sunt o mulțime de aspecte pe care inițiatorii acestui demers legislativ nu le-au luat în considerare, orbiți fiind de ideea cum că în România s-ar putea legaliza căsătoriile între persoane de același sex. Iar politicienii s-au grăbit să voteze așa cum a cerut Biserica.
Pentru că politicienii sunt prizonierii clerului și aprobă orice cere acesta. Altfel se pot trezi ca preoții o să îndemne lumea să nu-i mai voteze. Șantajul funcționează de ani de zile pentru că, în campaniile electorale, preoțimea întoarce serviciul și sfătuiește credincioșii cu cine e bine să voteze. Toată discuția asta despre familia tradițională nu este, până la urmă, despre căsătoriile între femei sau între bărbați, ci este despre modul în care se face politică în România.
Pentru că, să ne gândim puțin: dacă a fost așa simplu să se introducă pe agenda publică interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex, cât de simplu ar fi o altă inițiativă, cea de interzicere a avorturilor? Sau cât ar fi de simplu pentru un lider populist să propună reintroducerea pedepsei cu moartea? Ori castrarea chimică a homosexualilor? Ori vreo altă idee cu priză la mase?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
