Realitatea virtuala nu este o inventie moderna; ca principiu, daca lasam la o parte tehnologia, povestile si basmele sunt o forma arhaica de realitate virtuala. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au dorit sa-si creeze realitati paralele in care sa evadeze atunci când cele reale li se pareau prea periculoase ori prea plictisitoare.
Atunci când basmul nu era suficient pentru a provoca evadarea, se putea apela la drog. Tot o forma de realitate virtuala. Mai catre noi, pâna sa fie puse la punct dispozitivele high-tech, jocurile pe computer au avut rolul de creare a unor realitati paralele.
Ideea este ca, inca de la inceputuri, umanitatea isi creeaza realitati paralele in care evadeaza. Atunci când realitatea nu este pe placul unei persoane, aceasta incearca sa o remodeleze sau sa construiasca o alta, pentru ca e mult mai dificil, din punct de vedere psihologic sa se schimbe pe sine. Si atunci schimba perceptia despre realitate.
Retelele sociale sunt invadate de mii de articole care falsifica realitatea. De la activistii anti-vaccinare, aparatorii drepturilor animalelor, activisti politici si religiosi, agenti de marketing care poarta razboaie sub steag fals impotriva produselor concurentei si multi altii lupta pentru a-si impune propria viziune asupra realitatii.
Niciodata n-a fost mai usor accesul la informatie si niciodata nu s-a manipulat mai usor cetateanul cu ajutorul avalansei de informatii. Iar tot acest proces este usurat de faptul ca oamenii, dupa cum spuneam mai sus, nu isi schimba comportamentul, incercând sa verifice o informatie sau macar sa o supuna gândirii critice, ci isi aleg informatiile care se potrivesc cu ideile lor. Chiar daca informatiile sunt false.
