Externalizarea statului

Una din cele mai profitabile afaceri din România ultimilor două decenii a constitut-o externalizarea serviciilor din instituțiile publice. Sub pretextul că se economisesc bani, deoarece – nu-i așa?! – privatul știe să-i gospodărească mai bine, instituțiilor publice li s-a luat o bună parte din atribuțiuni, ele rămânând doar să plătească serviciile și să încaseze șuturile în fund ale cetățenilor nemulțumiți.

S-a început încetișor cu serviciile de curățenie: în loc de femeile de serviciu care dădeau cu mătura și ștergeau praful, au fost angajate firme de curățenie. Care au preluat femeile de serviciu, le-au redus leafa, că și-așa nu aveau altă alternativă, și, apoi, au semnat acte adiționale la contract pentru a crește prețul serviciilor. Peste tot s-a petrecut la fel, înlocuiți femeile de serviciu cu analize medicale, întreținerea echipamentului din spitale, service pentru echipamentul electonic din primărie și așa mai departe.

Pe urmă s-au externalizat alte servicii: transportul de valori, asfaltarea, deszăpezirea. În loc ca primăria să aibă controlul asupra serviciilor pe care ar trebui să le asigure, ea nu poate decât să plătească facturile emise de firmele care au câștigat licitațiile. Iar dacă se mai întâmplă ca să fie și contestații, degeaba scoți peticirea gropilor la licitație în februarie-martie, după adoptarea bugetului, firma câștigătoare o să se apuce de treabă prin septembrie, după ce se pronunță instanțele.

Este absolut necesar ca primăriile să-și recapete independența și din acest punct de vedere. Procesul a început în București, am văzut că și în Bacău se încearcă același lucru: crearea unei societăți de servicii publice a municipalității care să se ocupe de aceste probleme.

Nu ar fi rău, deși probabil e imposibil, ca instituțiile de stat să-și reia serviciile pe care le-a externalizat. Pentru că, da, oricine poate fi capitalist de succes când are Statul drept client sigur, pe care să-l poată jecmăni cum vrea.