Motto: „Orice rau îsi are bunul sau, atârna numai de întelepciunea omului sa stie a profita” (Ion C. Bratianu, 1821-1891)
Am citit mai multe studii ale unor institute internationale de profil, am auzit opinii mai mult sau mai putin avizate, ascult pareri ale unor colegi sau cititori, care isi exprima „convingerile” cu pretentii de adevar absolut. Subiectul este unul fierbinte astazi pentru mediul in care lucrez: soarta presei tiparite. „O moarte anuntata”, „moarte cu incetinitorul”, „sicriu deschis”, „ziarele doar pentru colectionari”, „chioscurile s-au golit de presa”, „nu mai gasesti un ziar nici sa invelesti o bucata de salam”, sunt doar câteva din avertismentele cuprinse in prohodul scris sau vorbit postat pe bloguri sau ziarele electronice. Altii, mai optimisti, sunt de parere ca presa tiparita se transforma, moare putin, dar nu se preda. Cauzele sunt multiple, ele nu pot fi epuizate intr-un material de presa.
Primele semne ale reducerii tirajelor, a puterii si influentei ziarelor tiparite au aparut prin anii ’90, in America si Canada, cu extindere si in unele tari din Europa Occidentala, Anglia si Germania, in timp ce in tarile Europei de Est, dupa caderea Cortinei de Fier, presa in general a cunoscut o crestere spectaculoasa, atât la nivel national, dar mai ales in plan local. Fenomen atipic, insa pozitiv si justificat prin nevoia de informatie, prin accesul neingradit la exprimare libera, accesul la presa al cetatenilor devenind strategie si politica redactionala.
S-au emis tot felul de ipoteze, atunci când respectivele studii au fost facute public: consumul exagerat de material lemnos, costurile foarte mari, in raport cu preturile si tirajele, distributia proasta, dar si deschiderea mediului on-line catre informatie, deprofesionalizarea, politizarea excesiva, aparitia ziarelor virtuale, a blogurilor, avântul retelelor de socializare, abandonarea „interesului comunitatii” etc. La toate acestea, in ultimii ani, s-a adaugat si criza economica, cu efecte majore si in domeniul presei, multe ziare, cu traditie, si-au incetat aparitiile, dupa 80-100 de ani de la prima editie. Pentru a rezista, unele ziare au facut si fac compromisuri “elegante”, alatura publicatiei o carte, un CD, o revista, reduc preturile, isi reconsidera politica, aducând in prim plan mondenul, spectaculosul, stirile morbide, intra buluc in casele oamenilor, in dormitoare.
“Nu exista niciun grafic, nicio harta care sa ne indice ce ne asteapta si nu va fi usor. Va trebui sa inovam, ceea ce inseamna ca va trebui sa si experimentam”
Jeff Bezos, noul proprietar al Washington Post
Batalia pentru public
Dupa expansiunea internetului si a retelelor sociale din ultimii ani, mass-media se afla intr-o perioada de cautare a identitatii. Se da acum o lupta apriga pentru a ajunge la public, dar mai ales pentru a-l pastra. In acest context, marii câstigatori vor fi aceia care vor fi dispusi sa isi asume riscuri considerabile, mai ales din punct de vedere financiar, fiind constienti, totodata, ca este posibil ca miscarile pe care le fac acum sa nu dea roade decât peste câtiva ani.
Este on-line-ul singura solutie? Ca si in matematica, niciodata nu exista numai o singura solutie, o singura varianta de rezolvare a unei probleme enuntate. Din experienta mea, din informatiile detinute, am convingerea ca presa tiparita nu va disparea vreodata. Presa de calitate, presa care informeaza, presa care ii aduce cetateanului stirea, informatia la poarta, pe care sa o devoreze la prima ora nu poate sa dispara.
Ziarele locale, ziarele comunitatii au cea mai mare sansa la supravietuire si chiar la crestere. Exista destui oameni care dimineata deschid calculatorul, telefonul mobil si citesc rapid stirile la zi, insa sunt la fel de multi care nu au calculator, care nu pot trece peste obisnuinta de a rasfoi paginile unui ziar, pentru care cititul gazetei preferate este o placere, un drog, cauta nume, semnaturi, cauta ancheta, reportajul, portretul, interviul, genuri care nu fac deocamdata cariera pe on-line.
“Interesul comunitatii” si Maria sa cititorul
Existenta si supravietuirea acestor publicatii se bazeaza exclusiv pe “interesul comunitatii”, pentru publicatiile cu 1.000 – 5.000 – 7.000 de exemplare este vitala legatura strânsa, puternica, bazata pe reciprocitate cu cititorul, cu cel care cumpara ziarul. Scrisoarea, telefonul, emailul, vizita la redactie, intâlnirile ocazionale sau provocate, stirea de lânga el, sunt tot atâtea prilejuri de conlucrare, afirma, intr-un studiu si ziaristul american Jock Lauterer, care a lucrat in presa locala, in presa comunitatilor locale peste 40 de ani. Pot parea nesemnificative, insa viata unei comunitati este compusa din bucati, din firimituri, din drame, din tragedii, din bucurii, din impliniri, care marcheaza viata oamenilor. De asemenea, foarte importante sunt imaginea, chipul, numele, care pot deveni politica redactionala, dar si sursa de informatie.
“Un ziar local este vital pentru cititori, atunci când vine vorba de informatii comerciale, locuri de munca, afaceri. Fata de internet, radio sau televiziune, ziarul ramâne multe zile pe masa, este indispensabil in acest domeniu. Principala activitate in America este cea comerciala. Cititorii sunt adevaratii «proprietari» ai acestui ziar. Nu este suficient sa-i convingem pe oameni sa cumpere ziarul. Oamenii trebuie sa creada tot ce scrie acolo.”
Jock Lauterer, ziarist american
Este vorba de credibilitate. Din aceasta ecuatie nu poate lipsi ziaristul, prestanta, pregatirea, profesionalismul, deontologia, seriozitatea, daruirea si convingerea ca face un lucru util, ca face ceea ce-i place, care sa depaseasca mentalitatea paguboasa ca a fi ziarist inseamna a avea un loc de munca.
25 de ani alaturi de cititori
In masura in care ziarul tine pasul cu orientarea si nevoile consumatorului, acesta va putea fi mai usor atras sa petreaca un timp mai indelungat consumând presa. Ziarul DESTEPTAREA a rezistat pe piata 25 de ani tocmai ca urmare a plierii permanente pe structura si dorintele cititorilor, periodic adaptându-si continutul, grafica si scriitura, in functie de conditiile din piata.
Dar, poate, cel mai important lucru a fost legatura, prin politici redactionale si manageriale, cu cititorul, cu comunitatea. A transferat centrul de greutate din redactie in strada, la sate, in cartiere, familii, mici comunitati, la manifestari colective cu impact, ziaristii devenind parte a acelei comunitati, traind alaturi de ea bucuriile si necazurile, uneori intervenind, cu prestigiul ziarului, al gazetarului in derularea unor evenimente, fie ele de sprijin, ajutor sau sensibilizare a autoritatii. A fost un câstig pentru ambii parteneri.
Sunt acestea argumente pentru ca presa tiparita, presa locala in special, sa mai traiasca inca multi ani? Eu cred cu tarie in presa scrisa, in presa tiparita, deoarece nu si-a spus ultimul cuvânt. Disparitia unui ziar este o lovitura data democratiei, disparitia a doua ziare este un atentat la siguranta nationala.
