Elvis Condrea este, poate, unul dintre cei mai buni pianisti pe care i-a avut Bacaul. Are muzica in sânge si ar fi inutil sa mai spun ca si-a facut din aceasta o meserie. Este un muzician cu studii avansate, dar si cu multi ani de practica, in special pe vasele de croaziera sau in cluburile din Japonia, unde a interpretat, cu predilectie, muzica de cafe concert. De putin timp, bacauanii il pot vedea si asculta pe Elvis, la final de saptamâna, in Cafe du Theatre, lânga Teatrul Bacovia, unde a relansat, pentru orasul nostru, muzica live, muzica de cafe concert, pe care se poate spune ca a readus-o acasa chiar de pe vasele de croaziera pe care a cântat.
– Elvis, esti bacauan, dar bacauanii te cunosc foarte putin. De ce?
– Am terminat cursurile Colegiului de Arte G. Apostu, din Bacau, in 1995, apoi am urmat cursurile Academiei de Arte George Enescu, din Iasi. Aproape 15 ani am cântat mai ales in strainatate, dintre care cinci ani in Japonia, si o lunga perioada pe vase de croaziera.
– Ai cântat in formatii, in trupe?
– Da, in trupe de trei membri, dar am cântat si singur, dupa cum erau cerintele, cel mai adesea la pian, la vioara si la contrabas ori la violoncel.
– Ce fel de muzica era agreata acolo?
– Muzica de cafe concert si clasica, mai ales. Adica exact muzica pe care am invatat-o, cu care am crescut. Eu sunt mare amator de cafe concert si de jazz.
– Deci, dupa circa 15 ani te-ai reintors in Bacau. Dar, probabil nu ai fost plecat de acasa tot timpul.
– Plecam câte cinci-sase luni, veneam acasa alte trei sau patru luni pe an. Acum, de mai bine de un an sunt numai acasa si lucrez ca profesor corepetitor la Colegiul de Arta.
– Cum ai regasit Bacaul muzical? Ma refer la atmosfera din restaurante, pub-uri, cafenele, in care te vedem acum. Se cânta si la noi cafe concert?
– Da, mai sunt unele restaurante care ofera astfel de programe si astfel de ambiental, dar, oricum, suntem la inceput din acest punct de vedere.
– O astfel de atmosfera intr-un local, de orice fel, este un semn de civilizatie?
– Este. Iar unele locuri, precum Cafe du Theatre, unde cânt eu acum, sunt foarte potrivite. Din aceste locuri ar trebui sa plece in primul rând muzica de buna calitate cântata in localuri. Practic, noi oferim mici spectacole si, cum spuneam, obligatoriu muzica de calitate.
– Ar fi nevoie, in asemenea localuri, si de o clientela anume?
In localuri de acest fel poate veni aproape oricine. Clientela se selecteaza singura, pe mai multe criterii: preturi, ambiental etc. Pentru ea si noi adaptam un anume reportoriu. Muzica de cafe concert nu se aude oricând si oriunde. In lumea civilizata, cum spunem uneori, lumea deja e obisnuita cu acest stil.
– E un semn de civilizatie.
Cu siguranta. E si o forma de educatie, in mai multe sensuri, prin modul in care se imbraca lumea, cum vorbeste, ce maniere afiseaza in local, prin atitudine, prin comportament.
– Si prezenta pianistului impune un anume respect.
Inainte de a intra intr-un asemenea local trebuie sa stii sigur ca aici vrei sa vii. Prima data poti intra din greseala, dar a doua oara sigur nu mai gresesti.
– Un asemenea local este mai potrivit pentru cei mai romantici, de exemplu?
– Desigur. Aici vin indragostitii, amatorii de muzica ambientala, de un loc curat, care te linisteste, in care poti iesi putin din ale cotidianului. Dupa o zi incarcata, e ceva bine-venit.
– In strainatate cred ca ai câstigat bine, material.
– Se poate spune si asa, dar am avut si mari satisfactii profesionale. Insa, trebuie sa stiti ca am simtit permanent lipsa familiei mele. Eu am acasa trei fete, dintre care una este mama celorlalte doua. Departarea de ele insemna mereu un gol in sufletul meu. Asta-vara, dupa 11 ani, am apucat sa plec in prima vacanta cu sotia, la Venetia. Eu am avut ocazia sa vad aproape toata lumea, dar asa cum m-am simtit alaturi de sotie, in acea vacanta, n-a fost niciodata. Am simtit ca traiesc.
