Alegerile parlamentare din acest an seamana, cum am vazut eu intr-o comuna – cu cele locale, din primavara: un afis la primarie, unul la barul din colt si un altul la dispensar. Cam atât, la vedere. Ce se mai intâmpla pe la biserica, in scoli, ce sarcini mai primeau politistul, rudele de toate gradele, functionarii primariei, care era canalul de curgere a promisiunilor (atentionarilor), face parte din arsenalul local.
Cine a avut ideea creata de a interzice afisajul stradal, bannerele si mesh-urile de mari dimensiuni, spectacolele, marsurile cu un continut electoral, dar mai ales interzicerea finantarii campaniei electorale din bani privati, nu cred ca stie ce inseamna, totusi, aceste alegeri pentru populatia cu drept de vot si nu numai. Pâna la urma, fortând nota, este o sarbatoare, un spectacol!
Astazi, campania electorala aduce mai mult cu o zi de doliu, fara steaguri in berna. Se lanseaza rapid candidatii, cu participarea celor care oricum votau cu partidul in cauza, eventualii curiosi “civili” fiind priviti cu suspiciune inca de la intrare, pe la televiziuni emisiunile nu difera de cele din toate zilele, doar ca in coltul din stânga sus scrie “Dezbatere electorala”.
Programele, proiectele de viitor pentru tara, pentru oameni ajung destul de greu sau aproape deloc direct la destinatari. Am fost recent prin mai multe sate din judetul Bacau si am ramas surprins când am auzit ca sunt multe, multe familii care nu au un aparat de radio, ce sa mai vorbesc de televizor, iar altele nu au nici lumina electrica.
Se intreaba partidele cum ajung promisiunile lor electorale la acesti oameni? Mai ingrijorator este ca si ei merg la vot si ma intreb: cu cine voteaza? De ce pe X sau pe Y, de ce nu pe Z? Aici, oricine poate da un raspuns, insa nu trebuie eliminata o eventuala manipulare. Poate ca si aceste aspecte ar fi putut face parte din proiectul de tara al unui partid.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
