La antrebarea: cui mai foloseste teatrul?, as putea sa raspund an mai multe feluri. Am sa ma opresc ansa acum la un aspect pe care-l gasesc important, si anume la educatia prin teatru. Astfel de cursuri se fac an multe tari din batrana Europa, an Marea Britanie teatrul fiind chiar inclus an programa scolara obligatorie, ancepand cu gimnaziul. Teatrul ramane obiect de studiu pana la absolvire, cu examene obligatorii. Si nici nu-i de mirare, ca doar vorbim de tara lui Shakespeare! Ca la noi nu exista asa ceva, iarasi nu ne mira, la cat de bramburite sunt programele noastre scolare. Si totusi, ce rost ar avea aceste cursuri? Scopul lor nu este acela de a descoperi noi talente, desi acest lucru nu este exclus, dar vizat e, an primul rand, un mod placut de a-i anvata pe cei tineri sa se descopere pe ei ansisi asa cum sunt, si sa-i priveasca mai atent si pe ceilalti. Pentru ca teatrul este o arta a dialogului, cu personaje an pielea carora trebuie sa te transpui. M-am gandit la toate acestea, si la altele, urmarind evolutia pe scena a unor adolescenti care frecventeaza cursurile de arta teatrala de la Palatul Copiilor din Bacau, unde sunt andrumati de regizorul Gheorghe Balint. Am vazut, recent, mai multe ancercari an cadrul Studioului de teatru Prospero, care functioneaza la institutia amintita. A fost un mini-maraton teatral, de fapt, din moment ce am vizionat vreo cinci piese. Despre care pot sa spun, referindu-ma la alegerea repertoriala, ca au un grad cam mare de complexitate pentru niste ancepatori. Este vorba de texte de S. Beckett, Teodor Mazilu, Matei Visniec, adica un gen de teatru intelectual, absurd, metaforic, cu multe subtilitati. Am mai vazut si o monodrama contemporana, aTe iubesc, tata", cam alambicata si aceasta, cu multe lungimi, semnata de o tanara autoare, Mihaela Iancu. Piesa lui Beckett, aCome and go", a fost prezentata an dubla versiune, an engleza si an romana, efortul interpretelor fiind unul de apreciat. Ele se numesc Andreea Margociu, Bianca Cercel, Elena Broscoi. Cele doua personaje din aampaiati-va iubitii" de T. Mazilu sunt figurate de Rahela Petrea (fata are un chip interesant, pe care-l retii) si de Catalin Petcu, un baiat la care se vede cum vorbele rostite pe scena trec si prin propriul cap, ceea ce-l conduce la un joc inteligent. anfatisare agreabila au si Madalina Chira (o suava figura de ingenua) si Geoge Zaharia, ambii cu disponibilitati si sensibilitate. Un apreciabil tur de forta a facut si ambitioasa Elena Broscoi an amplul monolog aTe iubesc, tata", desi e pandita de o usoara monotonie an mijloacele de expresie. Desigur ca tinerii sunt destul de stangaci anca, dar dictia, prezenta si mobilitatea scenica, trairea, alternarea registrelor interpretative, implicarea, distantarea critica, etc. sunt lucruri care se anvata cu multa truda, an timp andelungat. Semnificativ este ca acesti tineri vor sa faca teatru, ca au o preocupare frumoasa si un andrumator pasionat de profesia lui, pe regizorul Gheorghe Balint, care le va calauzi si pe mai departe pasii. Deocamdata ei l-au facut pe primul, cel mai important, an descoperirea artei teatrale. ampreuna cu profesorul lor au sa citeasca mai multe piese care le vor deschide orizontul cunoasterii, ambogatindu-i spiritual.

[ad#stire] Vor deprinde stiinta dialogului, anvatand sa comunice, sa coopereze, sa fie sociabili, sa relationeze cu mai multa dezinvoltura, spontaneitate. Ceea ce constituie atuuri importante an reusita lor an viata. Iar magicianul Prospero (care a dat numele Studioului de teatru la care ne referim) le va deschide o alta lume, mult mai frumoasa si mai bogata decat cea obisnuita.

Carmen Mihalache

Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

Subject:

Nume:
Email:
Comentariu: *
Cod de verificare: *	Copiati codul de verificare din imagine :

Juliu

#1 : 11/02/2010, 15:47

---

Greu de inteles, in alte parti,pot da exemplul Finlanda, sunt cursuri de teatru pentru copii, sau adulti, dar ele costa mult, cand "actorii" amatori dau un spectacol ( pe banii lor !) se inchiriaza sala, la noi totul esta pe gratis,biletele la spectacole sunt simbolice, programele noastre scolare sunt la fel de bune ca ale "lor", de ce atunci sa ne plangem, stiu veti spune "eu sunt altfel", locuiti in afara frontierelor si dupa apoi veti aprecia Bacaul.....