Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa-i iau apararea lui Traian Igas, ministrul Administratiei si Internelor, dar iata ca s-a intamplat. Joi seara, ascultandu-l pe liberalul Adrian Iorgulescu vorbind, pe un post national de televiziune, despre viscol si despre atitudinea lui Traian Igas, pe care il acuza ca "baga panica in populatie", m-am minunat cum se pricepe el si la meteorologie. Brusc, mi-am adus aminte cum domnia sa, pe vremea cand era ministru al Culturii, a facut o gafa monumentala incurcand doua expresii intre care nu exista decat o singura legatura: amandoua erau latinesti. Mai exact, referindu-se la un om de valoare, a afirmat ca este "tabula rasa", in loc de "rara avis".

Prin vocea "patronului" ei - primarul Romeo Stavarache - municipalitatea bacauana a anuntat pentru 2012 un buget iesit din tipare. Din tiparele bunului-simt. Intr-o perioada in care majoritatea factorilor politici - fie de la Putere, fie din Opozitie - lanseaza apeluri la prudenta in angajarea cheltuielilor publice, la precautie in ceea ce priveste gestionarea bugetelor publice, edilii Bacaului par a trai in anotimpul unui belsug fara margini. Un belsug inexplicabil, catalizat insa de un nivel colosal al datoriei publice a municipiului care, in intervalul 2006-2012, a crescut de 15 ori fata de anul de referinta 2004, când Stavarache a preluat frâiele municipalitatii bacauane.

Mascaradele politice îsi împlinesc cumva menirea în prag de ianuarie spre februarie, timpul în care alesii locali si judeteni sunt chemati, sanchi, sa-si exprime democratic optiunea cu privire la modul în care se vor cheltui banii în anul respectiv. Doamnele si domnii consilieri mimeaza democratia în sala de sedinta, asa, pentru ca este presa de fata, apoi voteaza asa cum s-a ordonat la partid. Primul buget aprobat a venit de la Consiliul Judetean, locul unde sedinta hotarâtoare a avut acute tragice dar si hilare pe alocuri.

Temperaturile din ultimele zile au inghetat Piata Universitatii din Bucuresti, dar si celelalte zone unde românii ieseau in strada pentru a protesta. Fiecare avea lozinca lui, durerea lui, la care s-au adaugat si câteva comune: “Jos Basescu”, “Jos Guvernul”, “Vrem anticipate”. “Apele” au inghetat, asta nu inseamna ca s-au linistit, sub stratul de gheata mai curge apa, iar la prima incalzire a vremii suvoaiele ies la suprafata, mult mai murdare, mult mai repezi si mai periculoase. Premierul s-a luptat doua zile cu nametii, ceea ce in opinia lui inseamna comunicare si implicare, iar presedintele ne trimite bezele de la Bruxelles.

In vara lui 2004, Romeo Stavarache - pe atunci proaspat ales primar din partea PUR - facea publica intentia de a demisiona din functia dobândita in urma alegerilor locale. Principala cauza a anuntului soc o constituia, potrivit afirmatiilor lui Stavarache, datoria publica a municipiului Bacau, ajunsa la un nivel care facea imposibila administrarea pe baze legale a resedintei de judet. Victimizarea imaginata de noul edil, datorata in parte necunoasterii flagrante a realitatilor economice locale, a acoperit o perioada scurta. Stavarache a revenit intr-un târziu asupra demisiei, decretând ca va ramâne primarul bacauanilor, in pofida tuturor vicisitudinilor de ordin economic.

Caragiale este un bun national. Astazi e ziua lui de nastere. Cred, urmând o sugestie mai veche a unui confrate dâmbovitean, ca unele dintre creatiile sale ar fi greu de inteles pe alte meleaguri. De pilda, un yankeu contemporan n-ar pricepe de ce Tipatescu pierde vremea cu un Catavencu si nu-i pune pe mafioti sa-l impuste. Un neamt n-ar intelege in ruptul capului cum e posibil sa fie pierduta, pe drum, o scrisoare de amor. Un scotian s-ar intreba, vazând banchetul pantagruelic din piesa „O scrisoare pierduta”, cine Dumnezeu a sponsorizat toata povestea asta.

Nu stiu cum este prin alte parti, prin alte orase, dar eu când vad ce se intâmpla in municipiul Bacau, ma apuca un chef de injurat. Cum nu-i frumos, asa m-a invatat mama, dar si invatatorul meu, voi spune ca doar ca a nins, prima zapada din aceasta iarna. Doar cinci-sase centimentri de nea a paralizat orasul. Se circula in regim de avarie, de fapt, in Bacau, si o ploicica da circulatia peste cap. De ce spuneam ca imi vine sa scot vorbe grele? Spune-ti si dumneavoastra: pe trotuare nu s-a intervenit, nici nu era posibil, prioritare erau strazile din centru si cele de acces spre si dinspre Bacau. Ieri dimineata, niste masini si niste oameni aruncau nisip pe trotuare, la intersectii, gramajoare-gramajoare.

Visul oricarui politician populist este sa faca dragoste, la nesfârsit, cu poporul. Principala carenta a populismului politic tine, de altfel, de un anumit exces sentimental: electoratul aproba prin vot un discurs "simpatic", placut urechii, promovat de un politician pe masura de simpatic; electoratul pare mai curând strain de substanta platformei politice prezentate de respectivul om politic. Daca e simpatic, acesta are - invariabil - trecere in ochii votantilor.

Ieri dimineata, am fost de tura la dus resturile menajere la ghena de la coltul blocului. Nu-i prima data când “recuperatorii” arondati zonei noastre ma asteptau sa depun continutul, pentru a trece imediat la scormonit. Aceste scene imi creeaza de fiecare data un disconfort fizic si psihic. Efectiv, organismul meu se revolta la asemenea imagini. Nici nu te lasa sa arungi punga, ca imediat ti-o confisca. Pe unii ii cunosc de mai mult timp, uneori pregatesc o punga separata si le dau ce am prin casa. In acea dimineata mi-a fost dat sa aud o discutie, aflata, am inteles, spre final, intre cei doi “beneficiari”.

La inceputul lui ianuarie, presedintele Traian Basescu afirma ca are speranta ca, in 2012, RAFO Onesti isi va reincepe activitatea, multumita in principal finalizarii procesului de retehnologizare, precum si a solutionarii problemelor financiar-juridice cu care s-a confruntat rafinaria in ultimii ani. Ulterior, in fata Corpului Diplomatic acreditat la Bucuresti, acelasi Basescu a lansat un semnal politic major, declarand ca Romania isi propune - cu titlu de obiectiv prioritar pentru 2012 - refacerea relatiilor economice cu Rusia si Asia.

Ce a fost mai frumos in Piata Universitatii din Bucuresti a disparut. Diversionistii si-au facut treaba. De a doua zi de proteste au navalit suporterii unor echipe de fotbal, care au acaparat seara de seara o parte a pietei, razboindu-se cu jandarmii, anihiland sensul protestului cu acordul tacit al fortelor de ordine. A urmat “fuziunea” demonstantilor de la mitingul USL cu cei din piata, politizand, in opinia celor de la Putere, manifestatiile independente si apolitice. Cand focul din Piata s-a mai domolit, au iesit la atac Emil Boc si Elena Uderea, dar si alti politruci de serviciu, dupa o tacere suspecta de mai bine de sapte zile.

1. Astazi, în Parlament, nu se va întampla nimic din ceea ce doreste Opozitia. Ar fi o minune ca Puterea sa accepte alegeri anticipate sau demisia Guvernului. Un filosof cam nedus la biserica zicea ca minunile sunt glume ale lui Dumnezeu. Cred ca lumea politica s-a ticalosit atat de mult, încat nici lui Dumnezeu nu-i mai arde de glume. 2. De ce nu va renunta Puterea la… putere? Mai e un an de guvernat. Este anul în care tintele „acumularii” personale trebuie atinse. Dar, ce este mai important, acest interval temporal fusese proiectat pentru „stergerea urmelor”. Nu poti pleca de la locul faptei ca un amator de duzina, lasand amprente evidente. 3.

Primim, zilnic, tot felul de telefoane in redactie. Unele incep cu un foc de revolver: "Auziti, de ce nu...". Altele sunt trasnite. Simpatice, dar trasnite. De exemplu, nu ati vrea sa intrati in istorie, ca protagonist al unui ultra-mega-super sistem de revolutionare al arbitrajului din fotbalul mondial? Nu? Ei bine, nici noi. Exista insa si apeluri pe care le retii drept importante tocmai prin aparenta lor lipsa de importanta.

Dupa sase zile de proteste si cu doar câteva ore inainte de mitingurile anuntate de opozitie in toata tara, având drept cap de afis marsul din Capitala de la Arcul de Triumf spre Palatul Victoria, presedintele Traian Basescu a aparut din nou pe sticla, la o intâlnire cu ambasadorii acreditati la Bucuresti. A fost o aparitie bizara, a unui Traian Basescu parca aterizat acolo de pe alta planeta, care a ignorat in totalitate evenimentele din propria tara, pe care de altfel chiar el le-a provocat.

Catalizate de inlaturarea lui Raed Arafat de la Ministerul Sanatatii, protestele de pe tot cuprinsul tarii au ajuns sa aiba o cu totul alta miza, revendicarile manifestantilor fiind - in primul rând - politice si, abia in plan subaltern, sociale. Protestatarii vor ca actuala guvernare, in frunte cu premierul Boc si presedintele Basescu, sa demisioneze. Sa plece acasa. Manifestantii au aratat, insa, ca antipatizeaza in egala masura Opozitia, unul dintre reprezentantii acesteia - Ludovic Orban - scapând cu fuga din mijlocul protestatarilor adunati in Piata Universitatii. Mai multe pancarte fluturate de manifestanti au evidentiat lozinci impotriva clasei politice in ansamblu.

Scânteia actiunilor de protest din ultimele cinci zile a pornit de la Raed Arafat, un onest functionar al statului, profesionist in domeniul lui, care a dovedit ca si in România se pot face lucruri marete, functionale, cu impact major asupra populatiei, chiar in conditiile in care, peste tot, se spune ca nu se poate, ca nu sunt bani. El a reusit si de aceea trebuia inlaturat dintr-un sistem care nu putea tine pasul cu… pasii lui. A fost fortat sa demisioneze, dupa ce a presedintele l-a jignit, l-a denigrat, a pus sub semnul intrebarii contributia lui la crearea si functionarea SMURD-ului. I-am apreciat decizia, cum au facut-o milioane de oameni care au iesit in strada pentru el, pentru ideile lui.

Cu o pietate demna de un slujitor al Domnului, premierul Emil Boc a anuntat ca aruncarea caramizilor in stânga si-n dreapta nu reprezinta o solutie. In viziunea lui Boc, solutia ar fi dialogul. "Dialogul este singura cale de rezolvare a problemelor", a afirmat primul-ministru duminica, dupa ce in prealabil l-a vizitat la spital pe unul dintre jandarmii raniti in incidentele din Capitala. Dincolo de cliseul cu accente anecdotice exprimat de Boc, nu pot sa nu retin faptul ca guvernul condus de presedintele PDL este cel mai putin deschis catre dialog dintre toate cabinetele care s-au perindat dupa Revolutie.

Acum vreo cincizeci de ani, tatal meu, care a cunoscut ospitalitatea lagarului si a puscariei securiste, a „evadat” dintr-un spital bacauan, acuzând „mizeria si foametea”. Glumind amar, spunea ca in lagarul rusesc din care evadase nu i se ceruse ciubuc, nu fusese nevoit sa aduca mâncare de acasa. A refuzat pâna la sfârsitul vietii sa se mai interneze. Zilele trecute, un cititor mi-a spus ca in spitalul in care a fost recent internat conditiile sunt tot de lagar: hrana este de supravietuire, ciubucul e o lege a firii, medicamentele… Sistemul nostru de sanatate a ramas putred.

Aproape toate masurile vehiculate sau asumate de cabinetul Boc pe terenul „Sanatatii” au reprezentat ilustre exemple de proasta comunicare institutionala. De la coplata, la descentralizarea sanatatii (incredintarea spitalelor catre autoritatile administratiei publice locale, consilii judetene si primarii), de la „topul” unitatilor medicale, pâna la aceasta mult discutata privatizare a sanatatii, Guvernul n-a fost in stare, o secunda, sa explice platitorilor de taxe si impozite ratiunea din spatele deciziilor sale. Asa-zisele discutii publice care au insotit reforma Sanatatii gândita de Executiv au dat masura plenara a carentelor de comunicare cu care se confrunta guvernantii.

Pe Portatul Primariei Bacau a fost afisat Programul si Bugetul de Investitii pentru anul 2012, detaliat pe obiective si sume alocate. Pentru un cetatean care nu deschide in fiecare zi un asemenea instrument de programare si conducere, lista publicata are darul de a-l impresiona.

Perspectiva votului comun PDL – PNL pe bugetul judetului si, deci, a disparitiei – de facto – a USL in Bacau merita o analiza mai atenta. In primul rând pentru ca PSD, vioara intâi a Uniunii amintite, a facut in ultimii ani mai multe greseli care, cumulate, au adus partidul in ipostaza de a fi o simpla remorca a „serifului” din fruntea municipiului de resedinta, Romeo Stavarache. In ultimii 8 ani, PSD a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a minimiza ponderea organizatiei municipale in economia scorului global (judetean) al partidului.

Privatizam si Urgentele. Reformam sistemul sanitar. Am introdus coplata, “institutie” despre care pacientii nu stiu aproape nimic. S-a tot vanturat in lume introducerea acestui sistem, insa niciun cap destept din Ministerul Sanatatii nu a catadicsit sa explice pe indelete avantajele si dezavantajele acestei legi. Singura explicatie ca nu avem bani si asa ne spune UE si FMI nu tine loc de argument. Nu este pentru prima data cand guvernantii, politicienii, sefii unor institutii ale statului nu stiu sa managerieze aplicarea unei decizii. Se practica politica cu trosc si pleosc - am facut-o si pe asta ca asa a spus presedintele.

In ultima perioada, contribuabilii din Bacau fac obiectul unei intense propagande administrative privitoare la nivelul taxelor locale. Prin intermediul "organelor" de presa afiliate intereselor PNL, sefii municipalitatii vor sa-i convinga (n.r. - a se citi "sa-i prosteasca") pe bacauani ca, odata cu preluarea functiei de primar de catre R. Stavarache, taxele locale au scazut vertiginos, iar astazi abia daca se mai simt. Asertiunile propagandistice emise de sefii Primariei se fundamenteaza, in parte, pe necunoasterea unor realitati economice flagrante, precum si pe nevoia de a minti in scop electoral masa de votanti din municipiul Bacau. Stavarache ne transmite ca taxele locale de azi sunt sub nivelul celor din 2004.