Duşmanii poporului

N-am să înţeleg niciodată lupta asta, deseori, tâmpă pe cer o duc politicienii între ei, în evidenta daună a cetăţeanului de rând, ăsta fiind unul dintre numeroasele motive pentru care nu-i iubesc nicicum pe politicieni.

Din aceeaşi cauză nu am reuşit să progresăm mai deloc, la atâţi ani de când am îmbrăţişat democraţia, şi-acum fiind diferenţe uriaşe între regiuni (ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple, veci). Mă-ntreb de ce clujeanul sau bucureşteanul ori timişoreanul să o ducă mai bine decât vasluianul, tulceanul ori mehedinţeanul?!

De ce amărâtul din zona Catanga (Filipeni, Coloneşti, Izvorul Berheciului) să nu iasă din sărăcie, când, cu puţini bani, s-ar fi putut transforma regiunea într-una model, care l-ar face să roşească până şi pe cel mai îndărătnic pesimist. E simplu pentru orice român care se simte român că eventuala luptă se dă exclusiv în campaniile electorale (şi atunci, cu bun simţ, şi nu bălăcăreli de şantier).

În rest, totul ar fi trebuit să se deruleze în armonie, scopul fiind unul comun, atât pentru guvernanţi (oricare ar fi ei), cât şi pentru opoziţie (care musai trebuie să existe, altfel s-ar ajunge la derapaje ca în cel al momentului, cu ordonanţa 13 – fatidic număr).

Nu insist pe decizia total neinspirată a „roşilor” de la guvernare de a promova acum, cu încăpăţânare, un normativ care, în mod evident, avea să inflameze ţara. Când ar fi putut să o facă elegant, într-un alt context, mult mai relaxat, favorabil unor decizii cu substrat sensibil. Şi nici pe mereu disperata atitudine a „galbenilor” care numai liberali nu s-au dovedit a fi, nici pe când guvernau, dar mai ales când n-au mai avut ţara la cherem, în palmă. Mă gândesc, totuşi, că drăgălaşii de politicieni au dovedit deseori că se pot înţelege, mai ales când şi-au votat majorarea propriilor salarii.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"