28 martie 2024
ActualitateDupa iepuri la Saucesti

Dupa iepuri la Saucesti

Tot Valea Siretului, de asta data la iepuri. Cota de recoltare, douazeci si cinci de piese si doua vulpi. Punct de reper initial, pentru adunarea grupei si stabilirea strategiei, crâsma lui Pichiu de la Schineni. Locul e stiut.

Pauza de masa, când se vâneaza in zona, ii aduna pe toti acolo. Ca localizare, in termeni mai putin plastici, pentru cei care au confundat traseul sau merg mai rar la vânatoare, auzeam reperele date la telefon de cei deja ajunsi: „La tuburi dom’le! Mai la deal!”; „Unde-i refugiul! Ai trecut?”; „Inainte de porcarie!”; „De la moara din Schineni, inapoi spre Saucesti. Te-ai dus prea departe.”; „E bine asa! Dupa al treilea stâlp e o troita. Fa la dreapta!”

In zece minute se intregeste tot efectivul. Fiind duminica si vremea acceptabila, numarul vântorilor care au semnat dupa instructaj – si au prezentat politele de asigurare – a fost mare. „Avem copii, familii. Aveti tot timpul grija cum folositi arma. Am venit sa ne relaxam si sa ne intoarcem teferi acasa. Vânatoarea e un sport, un hobby, nu o obligatie! Am acceptat niste reguli si trebuiesc respectate.”



Seful grupei, Adrian Nastac, a insistat pe momentele de neatentie. Cu o zi inainte fusese mediatizata moartea unui primar, impuscat ca gonas, la o partida de vânatoare asemanatoare. Actorul Geo Popa, vânator cu acte-n regula de multi ani pe acest fond, a concluzionat in stilul caracteristic, imitând vocea „impuscatului” din optzeci si noua: „Dragi tovarasi si pretini, aici nu-i democratie! Nu-i nici armata! E dictatura! Si unde nici dictatura nu e?… E prostie!”

Prima bataie… in lunca de pe malul drept al râului, inainte de intrarea in localitatea Siretu. Soarele e bulgar rosu la doua palme pe cer.

Atiitorii si gonacii

Din cutumele vânatorii la iepure, una din regulile nescrise spune ca cel care isi aduce sau isi plateste gonaci, poate ramâne la fiecare tura pe aliniamentul de tragere.

Duminica, din afara cercului de vânatori eram doar eu si Liviu, care isi insotea tatal. Un tânar si câinele pe care l-a crescut de mic, scos la primele lectii de dresaj. Au mai fost si doi vânatori invitati, arondati la alte fonduri de vânatoare.

Nefiind gonaci, s-au format grupe de câte doi vânatori, care sa faca cu schimbul fiecare. O data pe aratura, o data in asteptare, atiitor adicatelea. Sa tina calea iepurelui si… când ii vine bine la bataie, sa traga! Alta cutuma. Abia dupa ce se trag doua focuri, daca nu-i nimerit, vânatorul de alaturi, situat de regula cam la cinzeci de metri, poate si el sa traga daca urechiatul ajunge in dreptul lui.

Când o iei pe aratura…

Seful trebuie sa dea exemplu. Am stat toata ziua in spatele lui Adi in asteptare si la cinzeci de metri in lateral, când calcam prin aratura ca gonasi, fluerând si strigând: „Hap-hap! Hap-hap!”. La inceput, e drept, cam timid, cu jumatate de gura.

Vâzând cum isi alunga stresul cei de lânga mine mi-am pus si eu la treaba toti rarunchii. Si ce hapaieli scoteam, fericit ca nu râde nimeni de mine. Asa-i când o iei pe aratura. La prima goana, doi iepuri. La a doua… nimic! Schimbam locul.

Tin cadenta lânga Ciprian Olaru. Mi-a atras atentia IJ-ul clasic cu o singura teava. E mai nou in grupa, de vreo patru ani, asa ca nu prea stie bine locurile. Eram curios. De ce o singura teava? „La mine e punct ochit, punct lovit. Daca nu-l iei din prima… salut. Poate nu ma crezi, dar la o partida de mistreti, am pus la pamânt unul, am incarcat si am mai doborât unul.”

Pe la zece si jumatate ajungem pe aliniamentul de la „Casa cu câini multi”, in dreptul digului ridicat dupa inundatii. Sunt iar gonas, asa ca hapaiesc si fluier intre Adi si Dragos Secareanu, calcând aratura cu brazde cât lama plugului, mai mult de doi kilometri.

Pe la jumatatea postatei, de la doi metri, tup-tup, ditamai urechiatul sare pe lânga mine si o sterge iepureste chiar in directia de unde veneam noi. Abia mai apuc sa pun aparatul la ochi si sa trag o rafala. Normal ca au aparut glumele. „Cica nu-i iepurele destept! Dintre toti l-a ales pe Nelu, singurul fara arma.” Sau: „Era sa te dea jos! Eu dadeam cu aparatul dupa el”.

Slab bilantul pâna la prânz. Au mai cazut doar doua piese. Facem pauza la Pichiu si mâncam fiecare ce si-a adus in traista. Tolba-i pentru vânat. Continuam dupa masa sa batem ogoarele locuitorilor din satul Siretu, pâna aproape de DN2, spre Dumbrava.

Lord, premiu de excelenta la prima iesire

Stam in asteptare. Brackul alearga fara astâmpar. Cauta urma. Se aud focuri de arma. Cercul se strânge. Se ajunge la limita la care nu se mai poate trage. Usor ranit, un istet profita. Trece printre vânatori ca din pusca. Traverseaza drumul si o ia spre gospodariile satenilor. Atunci a zvacnit sageata neagra. Lord a uitat de titlu si si-a aratat insinctele.

Prima lui vânatoare la iepuri, neinstruit. Ne-am oprit toti sa-i vedem miscarile. „I-a luat urma!” A disparut dupa niste movile de gunoi de grajd. Singurul care l-a urmat, strigându-l, a fost Liviu. Dupa doua minute, victorios, tinând delicat urechiatul, câinele il depune la picioare.

Liviu Gabriel Dabija pe numele lui intreg, pe care-l rosteste repede, are paisprezece ani si o statura atletica pentru vârsta lui. Este elev in clasa a opta la Alexandru Safran. Participa pentru a doua oara la vânatoare.

„De Lord am grija de când era mititel. Mai avem acasa doi catei. Vreau sa invat sa-i dresez.” Costel Dabija, tatal, vânator de zece ani, il sustine. „Acum c-a luat microbul, se face si el vânator!” Aud iar comentarii admirative. „Uite dom’le ce instinct. Si eu am dat o suta de milioane pe (bip) si alearga dupa fluturi.”

Schimbam iar locul. Gonim spre deal, facând aceasi harmalaie. Abia in acel moment am inteles ce e cu proverbul cu alergatul dupa doi iepuri. Au inceput s-o zbugheasca din culcusuri in toate directiile. Nu mai stiau vânatorii in care sa traga. Smecherii treceau si printre gonasi. In buza dealului ii asteptau alte focuri de arma. Recolta buna. Schimbam locul. Cerul cerne burnita.

[wonderplugin_gallery id=”426″]

Cel mai…

Merg alaturi de cel mai in vârsta dintre vânatori. E putin suparat. A tras exact când iepurele s-a pitit in spatele unui spalier de beton ce sustinea via. „Stâlpul n-a patit nimic! Nici iepurele!”

Povesteste cu umor. Domn’ profesor cum ii spun toti, Constantin Nastac a implinit saptezeci de ani. A predat biologia multor generatii de elevi. Vânator a devenit in saptezeci si trei datorita unui prieten care avea aceasta pasiune.

„Arma cu care merg si acum este cea de atunci, singura. Un IJ 16, modelul original. Este arma mea de suflet. Când eram proaspat casatorit imi spuneau cei de la fondul Stanisesti, Nastac Vulparul. Erau multe vulpi si le prinsesem trucurile si obiceiurile. I-am facut sotiei haine, se purtau atunci hainele lungi de blana, una din vulpe, cu pieile cusute in model de frunza de brad. Nu-si permitea oricine. Nu am trofee mari. Vânatoarea e facuta ca sa te simti bine. Mai greu acum cu vârsta.”

Au mai urmat inca trei reprize pe alte araturi si cota stabilita pentru iepuri a fost indeplinita. Lord a mai recuperat unul, primind laude. Urme de vulpe erau imprimate de dimineata in zapada afânata. De asta data au stiut cum sa pacaleasca vânatorii. Cel mai fericit a fost Geo Popa. Incarcat de adrenalina, nici lui nu-i venea sa creada. Doi iepuri la o singura bataie.

Au fost impartiti echitabil, ca fiecare participant sa aiba câte o piesa, taxata cu chitanta la pretul de doisprezece lei bucata. Iepurele din tolba mea l-am primit de la Dragos Taralunga, care mai norocos, a punctat, ca si Adi, trei piese. Ne-am despartit pe intuneric, putin obositi, dar relaxati, multumiti ca partida a fost reusita si fara incidente.

Ajuns acasa, fara sa vada nevasta-mea, i-am facut jupânului toaleta si l-am bagat la bait, in vin alb cu cimbru si alte cele. L-am lasat oleaca sa sada. Acum caut retete.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri