O buna parte din retorica adoptata de opozantii casatoriilor homosexuale a constituit-o argumentul ca, daca s-ar legaliza mariajele intre persoane de acelasi sex, ar urma, in scurt timp, o presiune sociala pentru legalizarea casatoriilor poligame.
In fapt, relatiile homosexuale sunt acceptate in multe state; legalizarea relatiilor acestora n-a fost decât o recunoastere a unei realitati existente. Practic, partenerilor gay li s-au dat aceleasi drepturi legale ca si cuplurilor heterosexuale.
Atunci, spun apologetii poligamiei, de ce nu s-ar face acelasi lucru si pentru cuplurile formate din mai multe persoane? Pentru ca, practic, doar s-ar recunoaste din punct de vedere legal o situatie iar partenerilor li s-ar da drepturile legale pe care le au in prezent cuplurile heterosexuale si, in unele tari, si cele homosexuale.
Poligamia este legala in anumite tari musulmane. In alte tari exista relatii poligame – in care un barbat locuieste cu mai multe femei – dar in care relatia nu este recunoscuta legal. In acest context, se poate pune intrebarea: de ce nu? Casatoria nu este doar o codificare formala a unei relatii informale; este si un sistem de aparare conceput pentru protejarea intereselor persoanelor a caror securitate materiala, economica si emotionala depinde de casatoria respectiva.
Asadar, intreaba apologetii poligamiei, daca oamenilor li se recunoaste dreptul de a forma parteneriate cu mai multe persoane, de ce li s-ar nega dreptul la protectia juridica prin intermediul casatoriei?
Mai ales ca, daca Biblia afuriseste clar homosexualitatea, nu acelasi lucru se intâmpla cu poligamia: sa nu amintim decât de regii David si Solomon care ar fi avut 22 si, respectiv, peste 1.000 de sotii…
