După ani şi ani

V-aţi făcut, vreodată, socoteala cheltuielilor pe care le-aţi avut cu şcoala copiilor, în general? Nu discut despre orele de meditaţie (astea sunt exclusiv alegerea părinţilor. Sau nu.), ci mai curând despre banii pe care ia-ţi tot dat, de-a lungul anilor, pentru dotarea, înfrumuseţarea etc. etc. a claselor de curs. Vă spun eu. Mulţi. Mult prea mulţi, în condiţiile în care, se ştie, învăţământul este gratuit. Ştiu, vor fi unii care-mi vor spune că măcar nu trebuie să achite părinţii anul de şcolarizare, cum e la „privat”, de exemplu.

Bun, atunci am să pun la scocoteală măcar manualele (care, pe vremea copilăriei mele, erau gratuite) ce se schimbă mai des ca lenjeria intimă, başca se mai şi introduc altele noi (noi, de-a binelea – vezi manualul de…sport, bunăoară). Doar, în spate, este o industrie întreagă, controlată, mereu, tot de politic. Hm. Acum, mă amuză când îmi amintesc ce „investiţii” de zeci – sute de milioane de lei vechi făceam (mai mult forţat, decât de bunăvoie), noi, părinţii, în clasele I-IV, de exemplu. Şi asta doar pentru un an, maximum doi ani de studiu, pentru că dascălii mai cu pile la direcţiunea şcolii, jap!, puneau laba pe clasa proaspăt renovată din banii mămicilor prostuţe. Nu mai zic că, la finalizarea ciclului primar, clasa rămânea…„neckermann”. Şi de câte…cadouri scumpe le făceau educatoarei.

Bine, aici, e şi prostia părinţilor (sau cum s-o numesc?), mai bine zis a celor din comitetul de părinţi, care dădeau ochii peste cap când o cadoriseau pe dăscăliţă (de parcă ar fi fost zâna zânelor ce le făcea odraslele mici einsteini de provincie). Când, de fapt, nu făcea decât să cumpere, neoficial, bunăvoinţa dascălului, în vederea promovării piticului, evident, la un nivel cât mai aproape de 10.

Pentru că, să fim serioşi, în multe dintre cazuri, nu acelea erau notele reale, pe care şi le-au meritat elevii privilegiaţi (asta nu înseamnă că toţi copiii erau proşti, ferească Dumnezeu!). În fine, vreau doar să notez că, abia acum (după ani şi ani), li s-a atras atenţia directorilor de şcoală să nu se mai renoveze clasele din banii părinţilor (fondul clasei). Ceea ce nu e rău (dacă s-ar şi ţine cont de recomandare). Însă, speranţa mea e să se ridice, mai întâi, nivelul educaţional, în condiţiile în care, s-a văzut, la definitivare, mulţi dascăli au luat note ruşinoase, după ce, la inspecţii, au luat numai note de 9 şi 10. Tam – tam!

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"