Remarca pe care o face evanghelistul Luca când zicea că Isus ştie ce zace în om, spune foarte mult. Isus cunoştea bine firea omenească. El vedea problemele care se ascund în om, lupta continuă între bine şi rău care se duce în taina inimii. În aceste lupte a voit el să ne ajute pe toţi prin răspunsurile pe care le dă problemelor zilnice.

Ospăţul de nuntă, în predicile lui Isus, este o imagine obişnuită pentru împărăţia lui Dumnezeu, în care, din fericire, am fost invitaţi şi noi de către Dumnezeu prin Isus Cristos. Oamenii se bucură şi se simt onoraţi când sunt invitaţi la o nuntă sau la o masă oficială. Organizatorii, pentru a uşura aşezarea la masă, pun adesea lângă farfurie un bileţel cu numele invitatului. Şi Dumnezeu ne invită pe fiecare dintre noi în împărăţia sa încă de pe pământ, iar noi, cu viaţa noastră creştinească de pe pământ, ne putem asigura locul la ospăţul veşnic. Ne bucurăm oare de această invitaţie? Preţuim noi în mod corespunzător credinţa noastră creştinească? Ne bucurăm de glasul clopotului care ne cheamă la biserică? Intrăm cu bucurie la scaunul de spovadă pentru a ne spăla de păcate?

Cât este de trist să întâlneşti oameni botezaţi care se simt jigniţi dacă le aminteşti de aceste chemări? Pe o ureche le intră chemarea, iar pe cealaltă le iese, iar ei uită că cine amână tot mereu, moare fără Dumnezeu.

Potrivit învăţăturii lui Isus, în împărăţia lui Dumnezeu, dreptul de a împărţi locurile îi revine lui Dumnezeu. Numai atunci şi pe acel loc vom putea fi fericiţi, pe care ni l-a desemnat Dumnezeu.
Despre Bismarck, cancelarul de odinioară al Germaniei, se citeşte că a fost invitat odată ca oaspete într-o societate selectă. Ajungând însă cu întârziere nu i s-a găsit loc decât la coada mesei. Gazda a fost pusă în încurcătură şi a început să-şi ceară scuze: „Nu vă faceţi probleme, a spus cancelarul, locul pe care stau eu este întotdeauna primul”.

Aceste cuvinte pot avea un iz de mândrie, dar un lucru este sigur: în viaţa pământească, acela este locul de frunte pe care îl desemnează Dumnezeu pentru noi. Cu cât ne dăruim mai mult lui Dumnezeu, cu atât locul pe care stăm devine loc de frunte.

Mântuitorul Isus a prezis ceva nu numai celor mândri, ci şi celor umiliţi: „Cel ce se umileşte pe sine va fi înălţat”.

Iubiţi cititori, dragi credincioşi, să ne străduim ca în viaţa noastră această profeţie să se împlinească. Amin.

Pr. Lucian Adam, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” – Bacău

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ