Evenimentele din ultimele saptamâni ne-au dat prilejul de a constata ca românii utilizeaza un dublu standard când este vorba sa analizeze lucrurile: unul pentru ei si altul pentru ceilalti. Bunaoara, când este vorba ca românii plecati in Franta, Italia sau Anglia sa fie persecutati, imediat li se intareste amorul national si sar in sus sa se certe intr-o englezeasca de balta pe forumurile ziarelor britanice, pentru a-si apara dreptul de amunci pe o leafa de mizerie.
Cand, insa, este vorba ca niste napastuiti care fug din calea razboiului sa vina in România (desi, relax, nu o sa vina prea multi), sar in sus si cer masuri pentru a li se interzice accesul, sa vie Armata, Politia, extraterestrii si sa-i opreasca.
Desigur, nu e acelasi lucru, argumenteaza cei mai verzi dintre români: noi plecam la munca legal, conform dreptului comunitar, refugiatii intra in tara ilegal. Ei bine, nu! Exista o intreaga legislatie internationala referitoare la refugiati; baza o reprezinta Conventia privind statutul refugiatilor din 1951, adoptata de Organizatia Natiunilor Unite. Luate prin surprindere de valul masiv de refugiati, statele europene au uitat, se pare, de prevederile acestei Conventii.
Nu e mai putin adevarat ca in confuzia produsa de refugiatii de razboi din Siria si Libia s-au amestecat si mii de refugiati din Kosovo. Acestia din urma fug de consecintele economice ale dezastruoasei administratii UE din republica.
M-a ingrozit, insa, reactia românilor vizavi de criza refugiatilor. Preluând automat orice punct de vedere xenofob care circula pe retelele sociale, fara a verifica in vreun fel veridicitatea informatiilor, românii dovedesc faptul ca nu invata din lectiile trecutului. Si nici nu invata sa se fereasca de manipularile ieftine.
