În 1978 eram soldat; după facultate. Am primit atunci o veste alarmantă: conform unor analize medicale efectuate la spitalul buhușean, copiii mei aveau trichineloză. Am plecat din unitate val-vârtej, am repetat analizele la spitalul băcăuan și am constatat că totul fusese o greșeală. Le-am spus neprofesioniștilor că nu este exclus ca, pe fondul unor asemenea gafe, unul ca mine să evadeze cu un Kalașnikov și să-i determine să nu mai greșească…
Astăzi, spitalul buhușean este acreditat cu toate onorurile calității. Ordinea, curățenia, responsabilitatea și respectul pentru pacient sunt aici repere ale cotidianului: de la Urgențe și laboratorul de analize, la activitatea din secții, compartimente și morgă. În timp, instituția a avut manageri grozavi, precum medicii Pintilie, Boroș sau Colbeanu, care n-au avut însă șansa de a fi sprijiniți de administrația locală. Doi primari, Turcea și Zaharia, și-au propus să confere spitalului un statut pentru care valorile umane contează.
Doctorul Toron Mouhannad și echipa sa au răspuns acestui sprijin printr-un discurs managerial în care calitatea și profesionalismul au devenit vedete. Spitalul se află în topul aplauzelor pacienților și evaluatorilor naționali. Faptul că unele spitale din țară și-au trimis reprezentanți pentru a învăța din experiența managerială a buhușenilor spune multe. Spitalul Buhuși a devenit o frumoasă poveste, un succes care, cotidian, încearcă să-și depășească limitele.
Demersul managerial – care a vizat baza materială, resursele umane, procedurile, mentalitatea, securitatea/satisfacția pacientului – nu a fost lipsit de invidii și de crosa clasică la patină așezată mioritic de către unii care au întârziat uneori, prin mijloace birocratice jenante, accesarea unor proiecte. Acum, aceștia (care nu fac parte din corpul medical) și-au potolit elanul mofturilor critice și suspicioase. Calitatea vindecă multe…
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
