Acei profesori care şi-au susţinut teza de doctorat şi activează în învăţământul preuniversitar au dreptul să-şi echivaleze titlul ştiinţific cu gradul didactic I. Comisia are un preşedinte şi un metodist, iar probele se opresc la susţinerea a patru lecţii demonstrative. În general, chiar dacă respectivul profesor arde etapele, sărind de la definitivat la gradul I şi beneficiind doar de o preinspecţie la clasă, prestaţiile lui sunt de calitate.
Ramona Jitaru este autoarea unei teze de doctorat despre scrierile lui Paul Goma, iar la începutul lui iunie ne-a invitat să o asistăm la cele patru ore regulamentare: trei la gimnaziu şi una la liceu. Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Bacău şi-a adăugat o bilă albă la şi-aşa numeroasele succese repurtate cam de când fiinţează această unitate de învăţământ. Multe sunt argumentele constatării noastre. Explorând nivelul fonetic, un elev de-a V-a observă că repetarea lui e în „Ce te legeni…“ sugerează melancolia, iar tonul este ori interogativ (De ce te legeni?), ori constatativ (Ce te [mai] legeni…). Pentru nivelul lexico-semantic, la aceeaşi clasă, am asistat la o paşnică explozie stelară: 19 corpuri cereşti ascundeau sub ele întrebări despre titlu, timp, limbaj, formă, idee centrală etc. Deşi aveau culoarea vegetalului (alături de noi, în spatele clasei, se afla o planşă cu un titlu atractiv: „Pădurea limbii române“), nimeni nu a văzut… stele verzi. Mai mult decât atât: în trei minute, copiii au avut de răspuns la întrebarea „Ce este sensul poeziei?“ N-a fost uşor… Pentru nivelul gramatical, am apreciat priceperea elevilor de a depista subiectul neexprimat: te învăţ = subiect inclus, „eu“, în desinenţa zero a verbului predicativ „învăţ”, respectiv „te învaţă“ = subiect subînţeles, „el/ea“, dintr-o propoziţie anterioară. Manualul de-a şasea semnat de băcăuanii Anca şi Sergiu Şerban (Ed. All) este de mare ajutor, încât capcana din propoziţia „Nu-i nimeni drac“ devine o joacă (numele predicativ e „la distanţă“). Elevii au cultură generală (Karina Ambăruş, dintr-a şaptea, a vorbit despre patul lui Procust) şi imaginaţie civică: „Oamenii sunt ca nişte boboci de flori care aşteaptă să înflorească. Pentru a-i ajuta nu trebuie decât să le dăm drepturi egale tuturor, indiferent de rasă, sex, religie, origine sau ţara în care s-au născut“ (Rareş Drugă, VI). Receptivi, gata să se implice în propria pregătire, au primit cu naturaleţe sfatul Nicoletei Iftimiu, metodista comisiei: „Lucraţi mult, scrieţi, rezolvaţi, citiţi!“ Aceasta m-a încurajat să-i sfătuiesc cu vorbele lui Mihai Eminescu: „Gramatica trebuie(şte) învăţată nu pe de rost, ci prin dese exerciţii orale şi în scris“. Când le-am spus că poetul-revizor le-a scris la Lipova în 29 aprilie 1876, un elev s-a şi arătat norocos că bunicii lui sunt din această comună băcăuană.
Surprinzător, dar elevii dintr-a zecea s-au descurcat foarte bine când a venit vorba de „Culoarea curcubeului’ 77. Cutremurul oamenilor“, de Paul Goma, „singurul disident autentic“ (dr. Viorel Cruceanu). Au definit corect samizdatul („ansamblu de mijloace folosite în fosta URSS pentru difuzarea operelor interzise de cenzură“) şi cuvintele-valiză („în afara patrupereţilor“), au diferenţiat disidentul de opozant şi au aşezat în clepsidră realitatea politică (pre-text), jurnalul lui Paul Goma (text) şi romanul acestuia (post-text). Când o elevă a citat vorbele scriitorului din acel exploziv sfârşit de secol XX – „Se mişcă toată Europa, iar voi vă plimbaţi pe bulevardul Kiseleff!“, gândul m-a dus spre „Deşteptarea României“ a lui Vasile Alecsandri. Şi uite-aşa un scriitor paşoptist devine actual peste mai mult de o sută de ani…
Doctor… de gradul I
