Diplomația supraviețuirii

1

Țările mici au avut doua posibilități de supraviețuire de-a lungul istoriei: fie se dădeau de partea celui puternic sperând că acesta nu le va înghiți de tot, fie alegeau să navigheze periculos printre inamici profitând de interesele lor divergente. România – și statele care au precedat-o înainte de unificare – a trecut prin ambele experiențe.

Ca o concluzie, în perioadele în care era dependența doar de un singur suzeran, treburile au mers prost pentru țară. Când se înmulțeau pretendenții, situația se schimba: conducătorii noștri știau să profite de situație și obțineau avantaje pentru țară. Un exemplu simplu: câtă vreme au fost sub „protecția” exclusivă a Imperiului Otoman, principatele dunărene au fost jefuite sistematic. După Războiul Crimeei, Congresul de la Paris instituie o garanție a Marilor Puteri europene asupra Moldovei și Valahiei. Acest lucru va duce, în ciuda împotrivirii Turciei, Austriei și Angliei, la Unirea de la 1859 pentru că diplomația celor două state a știut să profite – cu concursul masiv al lui Napoleon III – de divergențele dintre Puterile Garante.

În istoria noastră recentă, însă, au fost două momente în care strategia de supraviețuire bazată pe specularea divergențelor dintre Marile Puteri a dat greș. Teoretic, această cale presupune realizarea unui echilibru dinamic: pe măsură ce amenințările de securitate vin din partea statului A, soliciți garanții de securitate de la statul B, aflat în relații tensionate cu A. Dacă A și B te amenință, ceri protecție de la statul C. Problema intervine în momentul în care, de exemplu, A și B semnează un pact de neagresiune iar C este învins militar și nu mai este perceput ca o amenințare nici pentru A și nici pentru B.

Este ceea ce s-a întâmplat în 1940, când, ca urmare a celebrului Pact Ribbentrop – Molotov semnat cu un an înainte, România a pierdut o treime din suprafața țării. După WW2, politica promovată atât de Gh. Gheorghiu – Dej cât și de Ceaușescu a urmărit asigurarea unei protecții față de URSS prin apropierea de inamicii Moscovei: SUA și China. Momentul 1968, când o invazie a României a fost oprită de intervențiile diplomatice ale Washingtonului și Beijingului, este definitoriu. În 1989, însă, se întâmplă din nou: Gorbaciov și Bush ajung la o înțelegere la Malta și România ajunge în pragul războiului civil.

Ce avem în 2017? România a pariat în ultimii 15 ani doar pe SUA, n-a interesat-o politica externă comună europeană. S-a îndepărtat de China, are relații extrem de reci cu Rusia. În vară Trump se va întâlni cu Putin și se presupune că se va ajunge la o înțelegere între SUA și Rusia pentru ca americanii să aibă mână liberă să se bată cu chinezii, care sunt principala amenințare economică pentru ei.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. De parcă noi ne-am face politica externă?!… Rușii în afara arsenalului nuclear considerabil și a resurselor nu mai au nimic ce să sperie vestul…și imperiul bizantin a fost mare, iar acum turcii mahomedani se pișă-n cristelnița sf. sofia a basileilor ortohoți. Nu contează ce ai fost ci doar ceea ce ești…și Rusia la ce nivel e nu mai are puterea economică să-i susțină pretențiile imperiale: deși românica a căzut în curtea ei la înțelegerea de la Malta, ăștia au pierdut-o pentru că-s incapabili și nu mai au nimic de oferit interesant pentru noi care suntem plecați 25% din populație în „vest”. E și normal că vrem în vest, noi nu muncim ca moldovenii la Moscwa și nici nu învățăm rusa la școală ci engleză, franceză și germană…gard pe Prut că aici se oprește civilizația și „Go West” căci nu ne ajută poziția geografică de frontieră să stăm cu fundul în două luntri – ceea ce ne-ar fi fatal, oricât ar susține contrariul comuniștii din Ro: cu „ursul” nu poți avea relații de bună vecinătate, el să-ți sfâșie oile și tu să susții orbește că măgarul e vinovat.

LĂSAȚI UN MESAJ