Ajutor de la straini cu suflet mare
Mihaela si Alina Negurita au trait, in urma cu câteva zile, cele mai frumoase si fericite momente din viata lor. Argelia Ledermann le-a dus la ea acasa, in Elvetia.
Surorile Mihaela si Alina Negurita, din Bacau, despre care DESTEPTAREA a scris in nenumarate rânduri inca de când a aflat de cumplita lor boala, au fost, acum, la inceputul lunii septembrie, in Elvetia. Ajutorul a venit din partea unui om de suflet, care a citit despre cazul lor si, impresionat de suferinta nemarginita a celor doua, a facut tot posibilul sa le duca in Elvetia.
„A citit in «Desteptarea» despre cazul nostru si ne-a ajutat. Este vorba despre doamna Argelia Ledermann, care colaboreaza cu Centrul «Daniel» si doamna Marioara Popa, directorul acestui centru din Bacau. A venit la noi, ne-a cunoscut si a tinut neaparat sa mergem la dumneaei acasa, in tara ei. Este un om cu cel mai mare suflet pe care l-am intâlnit pâna acum.”
Alina Negurita
Argelia Ledermann s-a oferit sa suporte pentru amândoua fete, dar si pentru un insotitor (Lenuta Neacsu, vecina lor, care a devenit pentru cele doua surori adevarata mama), tot ce inseamna cheltuieli cu transport, cazare, mâncare, consult. Programarea a fost facuta pentru data de 4 septembrie. Numai ca Alina si Mihaela au ajuns in Elvetia, la invitatia Argeliei Ledermann, inca de pe 1 septembrie.
„Ne-a plimbat peste tot. Am fost si intr-un orasel din Franta, la granita cu Elvetia, dar si in Geneva, la un lac plin cu lebede, la o crescatorie de cai, chiar si la un casino, unde amândoua am câstigat câte 10 euro, am fost si la expozitii de carte, si in Morges. A avut grija de noi de parca eram proprii ei copii. A fost minunat. A fost o experienta pe care nu o sa o uit niciodata.”
Mihaela Negurita
Insa scopul pentru care cele doua surori au ajuns in Elvetia a fost sa fie consultate de un medic specialist in boala lor. Au ajuns in Clinica Valens, la prof. dr. Jürg Kesselring.
„Si dumnealui este un om minunat. A luat-o pe sora mea, pe Mihaela, direct cu caruciorul, singur, si personal a carat-o in cabinet. M-a impresionat mult gestul dumnealui, pentru ca la noi niciodata nu am vazut asa ceva. Am vorbit mult despre boala noastra, ne-a ajutat, ne-a sfatuit, ne-a recomandat un alt stil de alimentatie si mult efort fizic. Multe exercitii. Ne-a spus ca boala noastra poate fi blocata cu foarte mult exercitiu fizic.
Avem nevoie inclusiv de ore de inot si calarie. Visul meu este sa urc pe un cal, iar al surorii mele sa inoate din nou, asa cum o facea in urma cu 10 ani”, a mai spus Alina Negurita. Profesorul le-a propus sa revina in Elvetia si sa se interneze la acea clinica trei saptamâni pentru a le invata ce sa faca, cum sa mânânce corect, cum sa devina independente.
Bucurie. Si speranta.
Chipul lor este din nou vesel. Isi fac sperante ca intr-o zi vor putea invinge boala. La cei 27, respectiv 30 de ani, Mihaela si Alina sufera de o boala rara – Ataxia Friedreich, care ataca toti muschii pâna la degenerare totala. Doua destine identice. Calvarul lor a inceput in urma cu mai bine de 10 ani, iar de atunci si problemele.
Din ce in ce mai crunte si mai amare. Sunt increzatoare in fortele lor, in puterea divinitatii si a celor din jur. Au avut o copilarie frumoasa, atât cât s-a putut. Mama lor le-a parasit de când erau mici, iar intre timp si-a refacut viata si traieste undeva in Pincesti. Doar tatal mai are grija de ele. Alina a terminat Facultatea de Litere, la Universitatea Bacau, sectia româna – engleza, dar nu a mai putut sa-si dea licenta pentru ca boala i-a atacat si musculatura mâinilor. Mihaela e licentiata in Biologie.
A ales aceasta specializare, pentru a-si studia propria boala, pentru a gasi raspunsuri si vindecarea. „Am studiat-o zi de zi timp de patru ani. Am vrut sa cunosc toate detaliile, sa cunosc stiintific aceasta afectiune ca sa o pot invinge”, ne-a spus cu tarie Mihaela, inca de când am cunoscut-o. Pe prima pagina a tezei ei de licenta scrie: „In aceasta lucrare doresc sa va prezint o boala rara – Ataxia Friedreich, boala de care sufar. Mai mult decât simptomatologie, evolutie, tratament, investigatii medicale, vreau sa va prezint drama mea. Iar motto-ul meu ales – Sanatatea nu poate fi totul, dar fara sanatate totul este nimic.”
DESTEPTAREA a deschis o campanie umanitara pentru ele, inca din luna aprilie. Pâna acum au reusit sa strânga suma de 53.993 lei si 2.340 de euro. Amândoua au nevoie de ajutorul nostru. Haideti sa fim solidari in continuare cu ele!
Cine doreste sa le ajute financiar poate trimite donatia in contul de PayPal:
[email protected]
Celelalte conturi bancare sunt:
– la BCR Bacau: RO63RNCB0313104504500001 – in lei
– la ING Bacau: RO13INGB0000999901423473 – in lei
RO90INGB0000999904249734 – in euro
