Carute, animale, autoriati, evacuari, jandarmi, politisti, sateni si ceva presa. Asa arata localitatea Saucesti in noaptea de duminica spre luni. Toti asteptau viitura. Care in cele din urma a sosit. Ce-i drept, abia luni pe la amiaza. Iarasi inundatii. Ziarele si televiziunile titreaza din nou ablestemul apelor”.
aNe bate Dumnezeu”, imi spune un batran ce se tinea strans legat de funia cu care isi legase vaca. Fatalismul se putea observa in ochii fiecaruia dintre satenii din Saucesti si Holt, cele doua localitati in care mi-am petrecut noaptea de duminica spre luni. Am retrait in direct atitudinea ciobanului mioritic. Poate ca voi fi injurat pentru ceea ce scriu acum. Imi asum lucrul acesta si va voi descrie alta fata a inundatiilor. Nu voi folosi cuvinte lacrimogene, nu voi aminti de dezastru, de faptul ca au ramas oamenii pe drumuri, ci voi prezenta realitatea de dincolo de cliseele de presa.
Neam de luptatori?
In scoala am invatat ca romanii au fost un fel de buric al Europei. Vitejii din spatiul carpato-dunarean au aparat Europa de neamurile migratoare, de tatari, de turci, de rusi sau alte populatii care au vrut sa distruga civilizatia din Vest. Cei mai avantati chiar ne-au bagat in creier ca datorita noua s-au ridicat catedrale in orasele vestice. Chiar asa o fi? Duminica spre luni, nimic nu a amintit de un eventual trecut glorios. Atitudinea celor amenintati de ape era cu totul alta. Intr-un cuvant, fatalism. Un fatalism combinat cu inconstienta si indiferenta. Pe la miezul noptii, jandarmii si cei de la Inspectoratul de Urgenta au anuntat evacuarea preventiva. Evacuare pentru cei care au inteles ca sunt in pericol. Multi dintre sateni au refuzat pur si simplu sa iasa din case, refugiindu-se in pod, de parca jandarmii ar fi fost dusmanii. aNu ies dom”le, atata am, daca imi fura vitele din curte?”, se plange un satean a carui varsta nu o pot aproxima. aCine sa ti le fure?”, il intreb uimit. aaaa, hmmmm”, imi raspunde omul. Un altul cazat deja in scoala din comuna imi spune ca si-a lasat vitele acasa, nu le-a dus in oborul din centrul satului, sub paza jandarmilor. aNu le duc acolo, mai bine stau acasa. Mi le fura, n-ati vazut ca se poate intra din camp?”, sustine sateanul. aDa”-s pazite de jandarmi”, incerc sa-l conving. El da a paguba din mana. aSi daca le gasesti matale dimineata inecate, cine e vinovat?”, il intreb eu. Omul se uita la mine mirat de intrebare, iar ochii sai parca vor sa-mi spuna: aCum cine, autoritatile!”.
Harta lui Serban
Si daca tot am amintit de autoritati, acestea au fost prezente la datorie. Culmea, ar exclama carcotasii. Un singur amendament. Ar trebui ca cineva din Prefectura sa-i explice domnului prefect cum se citeste o harta a unei localitati. Nu de alta, dar este posibil sa se mai infoaie Siretul si anii viitori, ca nu prea mai avem paduri care sa ne protejeze. La ora la care am scris aceste randuri, in zonele inundate, era asteptat sa soseaca presedintele Traian Basescu. Nu stiu ce minuni ar putea face prezidentul, dar sunt convins ca in ceea ce priveste mentalitatile nu prea avem sanse. Cel putin atata vreme cat ne vom ghida dupa aBalada Miorita”.
Voluntari?
In cealalta localitate in care duminica spre luni se astepta revarsarea Siretului, la comanda se afla subprefectul Constantin Scripat. Ca o ironie a sortii, acesta a dat Podul de la Serbanesti pe Podul de la Holt. Si aici situatia se prezenta ca si la Scorteni. Undeva pe la ora sase dimineata, Scripat i-a solicitat viceprimarului din Letea Veche cativa sateni voluntari care sa incarce sacii cu nisip, pentru realizarea unui dig care sa protejeze satul Holt de viitura. Raspunsul viceprimarului a fost pe masura. aVoluntari? Mmmmm, pai cine sa vina voluntar?”, l-a intrebat acesta pe Scripat. In momentul acela, privirea mi s-a indreptat spre cei cativa zeci de oameni care stateau pe pod si-si faceau cruci uitandu-se la Siret. Crucile nu i-au ajutat mai mult, cateva ore mai tarziu raul nervos patrunzand in cateva zeci de case din Holt. In cateva zile, apele se vor retrage, oamenii isi vor relua activitatile zilnice, iar Guvernul va aloca fondurile de urgenta. O noua viitura, alte zeci de milioane de lei noi intrati in conturile unora. Si, Doamne fereste, alte noi viituri in anii care urmeaza. Poate ca le meritam!Scris de Ionut Avram
